Capitolul 24

145 9 4
                                    

Si-a pus castil in urechi, afundandu-si capul in perna pufoasa ce ii tinea capul intr-o pozitie buna. Si-a inchis ochii, detasandu-se de lumea reala. I-a simtit mana mare, mangaindu-i degetele subtiri si lungi. Buzele lui ii dezmierda fin obrazul, incercand sa ii arate tot ceea ce simte pentru ea. 

Vazand ca era obosita, si-a pus bratul peste capul ei, lasand-o sa se odihneasca pe umarul sau, in timp ce se juca in parul ei saten. Respiratia ii era linistita, parea atat de calma. Chipul ei angelic ii facea inima sa tresalte, defapt...tot ce tine de ea, il fascina.

Din spate, vocea stinsa a surorii lui il intreba pe sotul ei cu regret "Cand vom fi si noi la fel ca ei?". Intrebarea aceea ii strapunse inima lui Ash, facandu-l sa se simta ca ultimul om. Era dureros...prea dureros sa vezi persoana iubita fiind in siguranta in bratele altei persoane. Ar fi dat orice pentru a fi din nou impreuna.

Dar, timpul a schimbat-o. A transformat-o intr-un sloi de gheata, cu o privire glaciala, incapabila sa-si mai exprime sentimentele asa cum obijnuia. Uneori se intreaba daca ii este dor de amintirea a ceea ce a fost, sau ii este dor de ea.

In mintea lor se dadea o batalie, isi doreau sa fie impreuna, dar nu voiau ca Gemma si Harry sa sufere. Nu voiau ca alte persoane sa sufere, asa cum au suferit si ei. Isi doreau ca toti sa fie fericiti..isi doreau o viata noua.

Oare e posibil asa ceva? E posibil sa iei totul de la zero? Sa lasi amintirile in urma, sa lasi ceea ce iubeai? E posibil sa te schimbi atat de mult, in atat de putin timp?

HEI SCUMPILOR, ce faceti? Am venit si eu cu un capitol. Okeei, este un dezastru, stiu asta dar est tot ceea ce am putut scoate in momentul asta. Mintea mea sta la examenele alea nenorocoite si la tetsul de bilingv.

Sper ca nu v-am dezamagit prea tare si iertat-mi eventualele greseli de tastare.

The story of usUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum