The story of us

Capitolul 6

Linistea camerei este risipita cu usurinta de telefonul lui ce anunta un mesaj nou. Curioasa din fire, a profitat de faptul ca Ashton nu era langa ea si a deschis mesajul. Lacrimile i-au invadat ochii, citind mesajul in reptate randuri, incercand sa isi dea seama daca totul era doar un vis urat.

"Ashton, iubitule, abia astept sa te revad. Nu stiu daca este cel mai potrivit mod de a-ti spune dar...mi-am pierdut verigheta. Nu stiu ce s-a intamplat, unde am pierdut-o dar...nu o mai am pe deget. Te rog, nu fi suparat pe mine. O voi mai cauta si sunt sigura ca o voi gasi."

Simtea cum, pentru a doua oara, inima ii este sfasiata in mii si mii de bucatele. Cum s-a putut gandi ca un profesor, un barbat matur ca el, s-ar putea indragosti de o simpla eleva cum este ea. Nu isi putea da seama cu ce a gresit sa fie bantuita de suferinta traita in trecut. Se saturase sa sufere. Voia ca inima ei sa fie libera, teafara si, cel mai important, vroia sa iubeasca si sa fie iubita.

Verigheta...era insurat! Acea femeie il iubea si isi facea griji de faptul ca el se va supara, daca o va vedea fara inelul daruit din iubire. Si el?! El ce facea? Ii facea dedicatii siropoase si mai ales mincionoase unei copile. Nu se mai simtea femeie desi implinise onorabila varsta de 18 ani. Regreta greseala facuta, nu trebuia sa intre in asa ceva. Trebuia sa isi vada de drum si sa invete.

A auzit usa de la baie deschizandu-se si si-a sters neglijent lacrimile, strangand telefonul in pumnii ei micuti. Tremura din pricina nervilor si ar fi vrut sa tipe, sa loveasca, ar fi facut orice sa scape de acel sentiment incomfortabil.

                        "Iubito, de ce plangi?"

                  "Cum poti fi atat de cinic? Drept cine ma iei? Scuze ca ti-am lasat impresia unei curve dar nu sunt asa si...chiar daca as fi, nu te salveaza de la nimic. De ce m-ai mintit?"

                       "Dar nu inteleg despre ce vorbesti!"

I-a aratat nevoasa mesajul, asteptand niste explicati insa...nu au mai venit. S-a uitat in ochii lui si a vazut...durere. Instinctul ii spunea ca femeia aceea nu il facea fericit insa orgoliul feminin o impiedica sa ramana langa el. La urma urmei...el a ales sa isi lege viata de acea femeie. 

A clatinat dezaprobator din cap, luandu-si geanta, vrand sa plece insa bratele lui puternice i-au inconjurat talia, oprind-o pentru cateva clipe. I-a indepartat bratele din jurul ei apoi s-a indreptat spre usa. Ar fi iesit dar...ceva a oprit-o.

                     "Te iubesc, Juliet!"

Soapta lui atat de dulce a tinut-o in loc cateva momente insa s-a intors spre el. Vroia sa ii vada privirea distrusa, sa simta durerea pe care o simtea ea. Se simtea folosita si uzata, precum o carpa de sters praful.

                   "Ashton, femeia aceea, sotia ta va veni in scurt timp. Nu il irosi, incercand sa imi dai explicatii inutile. Ai grija de ea si nu mai calca stramb inca o data."

Incerca sa isi dea seama cum a putut sa fie atat de calma, in privinta sotiei lui. Probabil oboseala si plansul sunt de vina. A inchis usa dupa ea, tragand puternic aer in piept. 

                  "Joah...am ramas doar noi doi. Din nou!"

S-a indreptat spre casa ei, incercand sa isi puna in oridine gandurile incalcite. Se simtea tradata si nu se mai recunostea. De cand Josh s-a...dus, si-a lucrat personalitatea, astfel incat nimeni sa nu o mai poata rani. Dar...iata ca anii de munca au fost irositi doar in cateva zile. Zidul acela stabil s-a transformat in mici particule de praf, la fel ca si inima ei.

Si-a ridicat indurerata chipul spre cer, sperand ca il va vedea. Cauta steaua pe care o priveau de fiecare data, in noptile senine de vara, atunci cand simtea ca lumea era a ei, doar in bratele ei. Si l-ar fi dorit pe Josh inapoi. Abia acum realizeaza cat de mult o afecta pierderea lui. La inceput, o enerva. Facea tot ce ii statea in putinta sa o enerveza si il alunga dar....niciodata nu a plecat. Stia ca va regreta imediat cuvintele acelea spuse la nervi. Iata ca, destinul i-a indeplinit dorinta insa, mult prea tarziu. In inima ei salasluia deja dragostea pentru el.

                 "Tu ma mai iubesti, nu?"

A zambit, vazand cum o stea ce se desprinde de pe cer, parasindu-si locul ei. In acel moment, i-a simtit imbratisarea calda si saruturile lui pasionale, imprimate pe toata fiinta ei. Inca o iubea si era alaturi de ea. 

A intrat in casa, luandu-si pachetul de tigari, inecandu-si tristetea in acel drog de care era dependenta de la o varsta mult prea frageda. Usor usor, s-a simtit rupta de realitate, trimisa intr-o lume pura, fara pacat.

Asta a fost si capitolul de astazi, multumesc ca imi cititi cartea si ca votati. Va pup.:*