The story of us

Capitolul 8

Privea speriata in jurul ei, incercand sa-si dea seama unde este. O incapere alba, luminata si...nimic altceva. Filmul vietii ei i se derula incet in fata ochilor si amintirile de mult uitate sunt rascolite fara pic de blandete. Emotiile traite odinioara aveau acelasi impact asupra ei. Isi privea cu regret viata, dorindu-si atat de tare sa fie o alta persoana. Si-a chemat iubitul, sperand ca el va veni. L-a implorat sa o ia langa el, tipand cat de mult are nevoie de iubirea lui. 

Din departate, un chip insangerat se apropia incet de ea. Ar fi vrut sa alerge spre el dar, ceva o tinea pe loc. Vazandu-se inlantuita, nu-i mai ramasese altceva decat sa astepte. Pasii domoli erau calculati, ca si cum timpul petrecut in acea inchisoare alba era masurat.  Abia atunci cand ajunsese in dreptul ei, il recunoscuse. 

Picaturile se sange se prelingeau pe chipul lui, cazand grabite pe obrajii ei palizi. A murmurat cuvinte intelese doar de ea, apoi a dat drumul valurilor de suferinta ce au stat inchise in inima ei. A ingenunchiat in fata ei, cuprinzand-o in bratele lui puternice, protejand-o cu aripile-i maiestoase. Plangea amar pe umarul lui, in timp ce acesta se juca in parul ei moale. Ii soptea cuvinte dulci,de alint insa nu reusea sa-i opreasca suspinele. Ar fi vrut sa o sarute dar, stia ca sufletul ei va ramane pe veci intre cer si pamant, daca va face asta. Stia ca i-ar semna condamnarea la moarte, in clipa in care-i va atinge buzele. Inima ei fragila ar ceda si ar fi incapabila sa mai iubeasca din nou.

            "Te rog...ia-ma cu tine! Nu mai suport sa stau acolo fara tine! Totul este pustiu si..."

I-a atins timid buzele cu degetul aratator, facand-o sa taca. Trebuia sa vorbeasca, timpul petrecut cu ea era limitat si trebuia sa-i salveze sufletul de la pieire pentru ca, doar el mai putea face asta.

           "Ai putea sa-mi spui ce cauta un inger ca tine in Ceruri? Trebuie sa fi langa Ashton, acolo unde iti este locul!"

           "Locul meu este langa tine, Josh! Te rog, Rai sau Iad, atata tip cat suferinta va disparea si voi fi alaturi de tine, nu imi pasa!"

             "Iubito, nu imi mai aparti de mult. Trebuie sa lasi totul in urma. Cat vei mai continua sa traiesti in trecut. A aparut un barbat care te iubeste si care vrea o relatie stabila cu tine!"

Sufletul i se sfasie, fiind obligat sa spuna aceste lucruri. Trebuia sa o trezeasca odata pentru totdeauna la realitate. El este in Ceruri iar ea...pe pamant. Ce ii uneste, este mult prea putin fata de infinitatea ce ii desparte. 

              "Este casatorit dar viata lui alaturi de Gemma este un chin! Te iubeste si tu il iubesti pe el. Deschide-ti ochii si renunta la a mai te ascunde de tine insusi! Ce crezi ca vei reusi? Renunta la masca aia stupida pe care o etalezi zi de zi! Arata-i si lui ce am vazut eu. Arata-i cine esti cu adevarat! Merita din plin asta!"

                "Imi este frica...nu mai vreau sa sufer!"

             "Nu exista dragoste fara suferinta dar...dragostea ranita se razbuna iar tradatorul pierde tot. Este doar un joc in care iti poti pierde usor viata! Eu voi fi mereu langa tine si te voi veghea dar el...el te poate avea. Te poate apara cu adevarat de toate pericolele! Ai incredere in el"

Isi simtea inima pina de resentimente.Dragostea din sufletul lui ardea ca o flacara vie. La inceput, arata sfioasa, precauta, domoala. Daca o calcai in picioare, murea; dar a lasat-o in voie iar acum rabufneste intr-un uragan de flacari, care mistuie si preface totul in cenusa. Trebuia sa stinga odata pentru totdeauna dragostea ce i-o poarta, pentru a o elibera de povara.

I-a aratat prezentul, pe Ashton stand pe un scaun subred al spitaluiui, asteptand ca iubirea lui sa se trezeasca. Mainile-i tremura de nervozitate si la un moment dar, s-a ridicat, plimbandu-se pe coridoarul spitalului, precum un leu intr-o cusca.

I-a cuprins grijuliu fata in palmele sale reci ca gheata, intreband-o daca asa vrea sa se sfarseasca totul. Vroia intradevar ca Ashton sa sufere sau era doar un sentimen trecator. S-a uitat spre Josh insa l-a vazut risipindu-se in mii de pene ale aripulor ei. Cu trupul pimentat, a gasit puterea de a o imbratisa si de a impinde-o spre viata ei  adevarata.

                 "Adio iubito, ne vom reintalni, cand iti va veni timpul!"

A intins mana, incercand sa se agate de el insa trupul ei firav era de mult in cadere. Vuietul vantului ii tiuia in ureche, zgariindu-i timpanul. Durerea caderii se simtea ca si cum fiecare os al corpului ei era rupt in mii de bucatele si trupu-i aredea de dorinta. Pieptul i se ridica si cobora alert, speriata de ceea ce s-a intamplat. 

Cand sufletul ei a facut contact cu corpul ei, a simtit ca si cum ar fi ars in flacarile Iadului. Dupa cateva minute, durerea a disparul, fiind inlocuita cu recunostitna S-a uitat spre cer spunandu-si in gand "Multumesc ca m-ai eliberat, Josh. Ne vom reintalni, cand va fi timpul!".

Ea, Juliet Evens, a reusit sa infrunte moartea si sa realizeze ce simte cu adevarat. A trecut peste toate dubiile si a gasit puterea sa zambeasca. A deschis energica ochii, rugandu-o pe asistenta sa il cheme pe barbatul de pe hol. S-a uitat mirata la ea, insa s-a conformat.

Imediat, Ashton isi face aparitia. Chipul plans si obosit ii demonstra faptul ca tinea cu adevarat la ea. I-a apucat firav mana bandajata, privind-o timid. S-a asezat langa ea, intretinand linistea tainica dintre ei doi.

               "De ce ai facut asta, Juliet? Nu te-ai gandit la consecintele faptelor tale?"

                "Te iubesc, Ashton!"

Trei cuvinte simple, rostite cu pasiune din gura ei l-au facut sa isi uite toate replicile si preprosurile. Si-a apropiat incet buzele de ale ei, formand un sarut al dorintei si pasiunii ce zace in ei de atata amar de vreme. Era hotarata sa ii arate cine este cu adevarat Juliet Evans, era pregaita sa renunte la vesnica ei masca invechita.

Paai, asta este si capitolul 8, sper sa va placa si scuzati eventualele greseli de tastare. Va iubesc si spuneti-mi cine vrea dedicatie pentru ca este gratis si nu costa nimic. Ma rog...doar un comentatiu. Va pup!:*