The story of us

Capitolul 14

A deschis usa balconului, fascnata de privelistea mirifica ce ii era oferita. Turnul Eiffel se inalta mare si grandios in fata ei si trandafirii ce erau impletiti pe balustrada o imbatau cu mirosul lor divin. A scos un oftat multumit apoi a inceput sa se invarta prin camera, simtindu-se ca o printesa moderna. Desi extenuata din cauza cumparaturilor, inca avea energie. Topaia de colo colo, intaratandu-l pe Ashton, tipand din cinci in cinci minute "Sunt la Paris si te iubesc atat de mult!". 

Ashton era amuzat de copilarismele ei insa, in acelasi timp era fericit, vazandu-i zambetul superb. Simtindu-se coplesit de saruturile fetei, i-a prins talia, invartindu-se amandoi in camera spatioasa. Boarea usoara a vantului adusese petalele sangerii in camera, invaluindu-i. Si-au unit buzele in unul din cele mai pasionale pe care le-au avut pana acum. Limbile lor dansau un tango pasional in timp ce mainile lui explorau corpul ce il adora iar ale ei erau asezate timid pe pieptul sau, mandaindu-l usor. S-au desprins usor din sarut, inspirand si expirand extenuati. S-au asezat pe canapea, imbratisati. Ii acoperea trupul precum un scut uman, menit sa protejeze fel mai sfant lucru pe care il are. Ii soptea la ureche fraze fierbinti, intr-o franceza exemplara. Atingerile lui ii faceau trupul sa vibreze si inima sa tresalte. Totul era in concordanta cu sentimentele lor. 

Imbratisati, uitati de lume si timp, ce pareau sa se fi oprit in loc, inimile lor bateau la unisol. Cand si-a dat seama ca intunericul se instaurase peste Orasul Indragostitilor, s-au imbracat, vrand sa se plimbe pe malul Senei. Mana in mana, pe meleaguri indepartate de tara lor, reexplorau locurile pe care le mai vazusera si care, acum, pareau mai interesante ca niciodata. Probabil compania pe care o aveau, atunci cand au vizitat orasul, nu a contat atat de mult. In acest oras, pentru a te simti pe deplin multumit, trebuie sa fi mana in mana cu perechea ta.

S-au oprit pe pod, admirand imbratisati apa involburata ce curge neincetat. Admirau fascinati peisajul ce li se intindea la orizont. Stele straluceau mai tare ca niciodata sau...poate era doar imaginatia lor. Frigul pusese stapanire pe corpurile lor, inghetandu-le. S-au imbratisat inca o data, apoi au mers pana in locul in care oamenii isi prindeau lacatele de pod, ca semn al iubirii lor eterne. Ashton a scos din buzunar un lacat micut, aurit ce avea inscriptionat pe el initialele lor intr-o inima frumos conturata. L-au inchis amandoi, cu sufletul la gura. Desi nici unu din ei nu credeau in astfel de superstiti stupide, ceva i-au facut sa faca acest lucru. Probabil iubirea lor, pobabil fenomenul "turmei", dar...ceva i-a impins la acest gest.

                "Pana la moarte, nu?"

                "Si dincolo de ea!"

Au ras sters la aceste afirmatii apoi si-au continuat plimbarea. Zecile de cupluri ce se plimba linistite nu admirau frumusetea Parisului, ci frumusetea ppersoanei de care se bucurea in fiecare clipa. In lumina difuza, ochii le sclipeau intr-o anumita maniera, buzele se uneau iar inimile se doreau.

Ajunsi la hotel, s-au schimbat, nefiind in stare sa mai faca si altceva, apoi au adormit imbratisati, visand la viitrul pe care spera sa-l aiba doar impreuna. Pacar ca sunt doar...vise. Visele unei iubiri juvenile, tineresti care, cel mai probabil, va pieri asa cum a nascut. 

Bun, asta e capitolul 14. Iertati-ma, stiu ca e groaznic, va rog nu aruncati cu resturi alimentare in mine. Promit ca viitorul capitol va fi unul bun si scuzati eventualele greseli de tastare dar...dupa 6 ore de scoala, cine mai scrie corect. Va multumesc ca imi cititi aberatiile si va iubesc. PUP!:*