The story of us

Capitolul 15

Ii vedea chipul incetosat din cauza lacrimilor ce isi croiau drumul pe obrajii ei stravezi. Ashton i-a cuprins fata in palme, stergandu-i lacrimile de sange ce erau varsate fara rost. O privea dezamagit, simtind cum ceva din inima lui se rupe ceva...acel ceva era ea. Desi erau unul langa altul, nu o mai simtea aproape, asa cum o simtea odinioara.

              "Nu plange Juliet, lacrimile tale nu ma mai impresioneaza! Du-te, danseaza, fi fericita si uita de mine!"

Cuvintele inveninate rostite de el ii otraveau sufletul ranit. A lasat capul in jos, suspinand adanc, cerandu-si iertare in repetate randuri. Cuvinte...cuvinte ce nu mai aveau nici un sens. Lacrimile ei erau singura dovada de care el avea nevoie dar...nu mai avea ce face. Ea si-a ales drumul in viata...un drum total diferit de al lui. Ea va pleca in Londra, va uita de el si de iubirea lor, va reusi in viata si isi va intemeia o familie.

Iar el...el va ramane cu o amintirea ei ce il va bantui pe veci, ca o umbra. Stia ca a fost foarte dur cu ea si ca nu avea nici o vina pentru tot ce s-a intamplat dar nu isi putea stapani furia. Ar fi vrut sa o roage sa nu il lase dar, s-ar umili in van. Daca printr-o absurbitate ar reusi sa o opreasca, o relatie intre ei doi ar fi imposibila. Ura s-ar instaura in sufletul ei, purtandu-i ranchiune pentru faptul ca din cauza lui nu si-a putut trai visul.

A privit-o cum s-a ridicat, luandu-si geanta, vrand sa plece acasa. Pasii ei usor ii zgaria timpanul, rananindu-i inima. A oftat usor, privind-o cu ochii inlacrimati cum se indeparta...si se indeparta...si disparea din aria lui vizuala. S-a intins in pat, desi inima ii dicata sa se duca dupa ea, sa nu o lase sa plece.

               "Sunt atat de patetic! De ce m-am indragostit de ea?"

A inchis ochii, incercand sa adoarma dar...tot ce ii aparea in minte erau ochii ei frumosi si zambetul larg. Cand intr-un final a reusit sa adoarma, in vis ii este aratat momentul despartiri. S-a trezit transpirat, urland disperat "Te rog, stai! Am nevoie de tine!", dar nimic. Locul pe care ea dormea era rece si gol, ca inima lui. 

Expira fumul de tigara, incercand sa se linisteasca dar...totul era in zadr. Inima ei era sfasiata de propria ei dorinta de a ajunge undeva sus Nu s-a gandit niciodata ca se va indragosti atat de tare si ca ii va fi atat de greu sa renunte la el.

S-a ridicat, imbracandu-se intr-o pereche de jeansi negri, un plovar alb si o pereche de botine. Si-a prins parul intr-un coc neglijent apoi si-a luat bagajele. Era timpul sa renunte la tot. Si-a tras nasul, clipind des, incercand sa opreasca lacrimile ce ii aparuse in coltul ochilor. A urcat in masina, rugandu-si tatal sa opreasca in fata casei lui Ashton. 

El era acolo, asteptand-o. Stia ca va veni, ii era imposibil sa plece fara inca o imbratisare de a lui. S-a apropiat timida, privindu-l drept in ochi. Era momentul despartirii.

               "Nu inteleg, Juliet, chiar nu inteleg! Stiai cat de mult te iubesc si ai continuat sa ma minti. Chiar nu am insemnat nimic pentru tine?"

                  "Ash, normal ca ai insemnat ceva. Te iubesc!"

                  "Atunci de ce pleci? De ce dai cu piciorul la toata iubirea ce ti-o pot oferi?"

                "Pentru ca in joc este visul meu. Nu pot da cu piciorul la aceasta oportunitate doar pentru ca m-am indragostit! Eu...am vrut sa iti spun la inceput dar...nu am crezut ca ma voi indragosti atat de tare de tine! Ashton te iubesc mai mult decat orice si as da totul ca sa pot intoarce timpul, pentru a nu semna contractul."

Siroaie de lacrimi se prelingeau pe obrajii palizi ai fetei, sfarsind prin a fi sterse grijuliu de baiatul ce o privea indurerat. Nici unul din ei nu isi puteau imagina ca acesta este sfarsitul unei relati ce a durat un an. Era acea poveste de dragoste interizisa dintre o eleva rebela si un profesor tanar, abia iesit de pe bancile facultatii. Nimeni nu le dadea vreo sansa, nici macar ei, insa, fara sa vrea, inimile lor au inceput sa bata la unisol si ei doi s-au indragostit iremediabil unul de celalat.

                     "Sa...sa ma suni cand ajungi!"

Dar...oare acesta e sfarsitul? Juliet pleca cu inima plina de regrete, stiind ca lasa in urma singurul barbat care a stiut sa o iubeasca iar Ashton ramane in urma, sfasiat de pierderea singurei lui iubiri adevarate. 

Si-au spus "Adio", s-au imbratisat pentru ultima data apoi drumurile lor s-au separat. Nimeni nu stia ce ii va astepta, cum vor supravietui in primele zilele dupa despartire sau daca se vor mai intalni vreodata.

In masina, a desfacut foaia ce Ashton i-o strecurase in maini, inainte de a pleca. Citea randurile caligrafice, patate de lacrimile lui.

"Juliet, nici nu stiu cu ce sa incep. As vrea sa te rog sa nu pleci, sa ramai langa mine dar...totul ar fi in zadar. Nu vreau sa te impiedic in a-ti indeplini visul, vreau sa fi fericita. Probabil ma vei uita, vei uita ca am avut o poveste de dragoste ce probabil ar merita un Oscar, dar inteleg. Vei intalni oameni noi, te vei indragosti din nou si...totul va fi sters cu buretele.

Te rog doar atat...nu uita ca exista cineva care te va iubi indiferent ce de ce se va intampla. Daca vei simti nevoia sa vorbim, imi sti numarul, sti unde stau...sti ca voi fi alaturi de tine mereu. 

                                                  Te iubesc, Juliet"

 Asta a fost capitolul 15, sper sa va placa. Nu va suparati pe mine, a trebit sa-i desprt, nu mai stiam cum sa mai trag de timp. Oricum...iertati eventualele greseli si nu uitati ca va iubesc. PUP!:*