The story of us

Capitolul 17

Buna dragilor, a sosit si capitolul 17 cu mare greutate. As fi vrut s scriu mult mai mult in aceasta mini-vacanta dar se pare ca despartirea asta chiar m-a dat peste cap. Sper ca nu v-ati suparat si...na, sper sa va placa capitolul. Este cam trist, pentru ca aa ma simt si eu acum. Vreau sa le multumesc acelor fete care m-au consolat si imi cer scuze daca le-am stresat. Va iubesc mult de tot!

"Draga Juliet,

Stii cat de dureros este sa iubesti o amintire? O fantoma stearsa a trecutului indepartat ce imi bantuie visele si imi chinuie viata? Sunt nopti intregi in care nu imi pot inchide ochii, iti simt atingerile firave, iti aud vocea...ah, la naiba, cred ca voi innebuni daca o voi tine tot asa. Nu iti pasa, nu?

Cateodata, e mai bine sa pierzi ceva frumos, decat sa nu-l fi avut niciodata. Mai ti minte cand spuneai asta? O spuneai razand, cu aceasi inocenta pe care ai avut-o mereu. Zambeai, desi stiai ce se va intampla. Juliet, chiar nu ti-a pasat? Ai plecat, m-ai distrus si m-ai lasat in bezna, obligandu-ma sa imi caut o alta raza de lumina ! De cand ai plecat, lume mea se invarte in jurul unui intuneric fioros ce ma tine inlantuit de propriile sentimente. Dar...intunericul asta e mult mai mangaietor decat dorul ce imi apasa inima, in fiecare dimineata cand ma trezesc singur in pat. Intind mana, vrand sa te imbratisez, insa tu nu mai esti acolo. Nu iti mai pot auzi surasul, "Neata iubitule" nu mai are nici un farmec, rostit de altcineva. Diminetile sunt reci si pusti iar eu simt cum pierd contactul cu realitatea. 

Nu iti scriu pentru a te impresiona dar, doar daca iti mai pasa, singurul lucru care ma mai face fericit este sticla de Jack Daniels si pozele pe care le tin sub perna. Nu vreau sa le distrug...as distruge toate amintirile si odata cu ele, cioburile inimi mele. 

Iubito, imi pare rau daca te vei simti prost. Nu vreau sa iti irosesti lacrimile pentru o persoana care a stat alaturi de tine un singur an si care, nu a fost in stare sa te pastreze. Am vrut doar sa fi fericita. Tu esti precum un fluture: gratioasa, feminina, colorata...frumoasa! Ti-ai intins aripile, ai zburat departe si mi-ai furat inima.

Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!

                                   Cu multa iubire, Ashton"

A mototlit micuta bucata de hartie pe care erau scrise neglijent gandurile unui barbat sfasiat de durerea despartiri. Daca nu s-ar ura atat de mult pe sine, i-ar fi trimis o scrisoare, i-ar spune tot ce nu a apucat niciodata sa ii spuna, tot ce s-a temut sa spuna si i-ar spune cat de mult il iubeste. Dar a pierdut ocazia si timpul nu se va opri in loc, doar pentru oameii care nu realizeaza ce pierd, decat atunci cand lasa in urma persoane dragi.

E amuzant, uneori crede ca viata ei arata de parca ar sparge zeci de oglinde pe zi si ar imbratisa pisici negre la fiecare pas. E ironic, nu! Lucrurile marunte ce ne provocaca atata fericire, ajung sa ne distruga psihic. Ar trebui sa ne bucuram de toate, pentru ca, intr-un moment, totul poate deveni o amintire incetoseata iar cei ce odata erau indragostiti, ajung la primul stadiu: doi straini.

Si-a sters lacrimile cu podul palmei si a ascuns hartia in buzunarul hanoracului apoi a iesit in intampinarea lui Harry. I-a sarit in brate, l-a sarutat asa cum in saruta pe Ashton dar, nimic nu mai era la fel. Ii lipseau toate saruturile fugitive pe care si le ofereau unul altuia dar, acum, nu mai are nici o importanta.

          "Juliet, mi-ai lipsit mult"

         "Si tu mie, Harry!"

O durea inima, stiind ca minte o persoana care a fost alaturi de ea, din prima clipa, o persoana care statea nopti in sir la telefon, ascultandu-i sispinele interminabile, incercand sa o linisteasca. Ar fi vrut sa ii puna inima ei la picioare, sa il iubeasca asa cum trebuie insa nu poate. Ashton ii ocupa inima si o omoara gandul ca nu ii poate multumi lui Harry pentru toata iubirea ce i-o ofera. Fara el, zilele ar parea ani si lacrimile nu ar mai inceta sa i se scurga pe chipul straveziu.

A oftat usor, lasandu-se alintata mangaierile tandre ale lui Harry. S-a lasat pe spate, uitandu-se adanc in ochii lui. Acei ochi care formau intregul ei paradis, in care simtea dragostea. Acei ochi atat de tristi. Era doar vina ei. Stia ca nu il va putea iubi niciodata.