Capitolul 8

390 19 3
                                    

"Unde naiba sunt?" își zice Meggie în gând și îl vede pe Max în fața ei.

Max se sperie și cade din pat cu tot cu Meggie.

–Și ziceai de mine cu trezirea...Dar tu cum faci?
Spune Meggie somnoroasă.

–Am învățat de la tine,dar am decis să cazi și tu.
Spune Max cu o voce răgușită și somnoroasă.

Meggie își dă ochii peste cap și se uită în ochii lui ciocolați.Își aduce aminte ce a făcut aseară...Stolul de fluturi își face apariția din nou în stomacul ei.

Își revine din transă și se ridică.Telefonul începe să îi sune lui Meggie.

Aceasta iese din cameră.

Convorbire telefonică

–Da,mami.

–Bună dimineața.

–Îmi pare rău că nu am reușit să răspund...

–Nu e nimic dragă,te înțeleg ești adoleșcentă,distrează-te.Eu trebuie să plec.

–Bine.Pa,mami.Te iubesc.

–Și eu.

Sfârșit convorbire telefonică

Meggie e tristă.
"Vreau să fie ca înainte...Să fie mama aici,să o văd în bucătărie sorbind din cafeaua ei și să mă sărute părintește pe frunte..." se gândește Meggie,dar e scoasă din gânduri.

Meggie e luată în brațe pe la spate.

–De ce m-ai luat în brațe?
Spune Meggie puțin tristă și se întoarce spre Max.

–Am simțit că îți trebuie o îmbrățișare...
Spune Max și îi zâmbește.

"Zâmbetul acela...Meggie trebuie să îți revii"spune Meggie în gând.

–Ai simțit bine...
Spune Meggie tristă și îl ia strâns în brațe,iar Max îi răspunde.

***

O nouă zi de luni...Una însorită și veselă...Pe cine păcălim aici.Ziua de luni e cea mai urâtă...

Micuța șatenă se trezește.Își ia niște haine...O pereche de blugi și o cămașă.

Își lasă părul liber.Coboară pe scări rapid,dar fiind neatentă alunecă și cade până jos.

Un scâncet se aude de la Meggie și cineva bate la ușă.

Meggie se ridică și deschide ușa.

–Arați de parcă ai căzut pe scări.
Spune Max amuzat.

–Chiar am căzut.
Spune Meggie dându-și ochii peste cap.

Își ia ghiozdanul și pornește la drum cu Max.Max ia mâna lui Meggie întra lui.

–Ce crezi că faci?
Întreabă Meggie puțin speriată.

–Păi imediat ne întâlnim cu Alex și Jessie.Trebuie să ne facem jocul.
Spune Max.

–Lor când le spunem?
Întreabă Meggie.

–Nu știu.
Spune Max.

Mai merg puțin și se întâlnesc cu Alex și Jessie.

–Hei...
Spun Jessie și Alex la unison după care se uită ciudat la cei doi.

–În sfârșit!
Sare deodată Jessie.

–Vă povestim totul după școală,nu Max?
Spune Meggie și îi dă un cot lui Max.

Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum