Capitolul 10

376 20 5
                                    

Max ia o bluză în grabă și iese din cort...Se uită în jur și începe să se plimbe căutând-o cu privirea pe Meggie.

Deodată observă ceva.O observă pe micuța lui în lumina lunii stând jos și admirând stelele.Max se apropie de ea și pune mâna pe umărul ei.Micuța tresare.

–De ce ai ieșit așa de dezbrăcată?O să răcești.
Zice Max și pune bluza pe umerii lui Meggie,după care se așează lângă ea.

–De ce nu mi-au zis că pleci?M-ai speriat puțin...
Zice Max.

Meggie nu zice nimic și se uită în continuare la stele.

–Meggie uite-te la mine.
Zice Max și îi pune mâinile pe fața ei.Meggie se întoarce și se uită fix în ochii lui.Rămân amândoi blocați câteva secunde.

–E frig și nu vrea să văd o Meggie cu nasul ca a lui Rudolf.
Spune Max amuzat.

Meggie chicotește.

–Încă câteva minute.
Zice Meggie și își pune capul pe umărul lui Max.

Stau așa câteva minute și Max observă că Meggie a adormit.

O ia încetișor în brațe și o duce în cort.O învelește bine,Max se pune lângă ea și o ia în brațe adormind.

***

Meggie se trezește și dă nas în nas cu un Max somnoros.

–Acum nu mai ai unde să cazi.
Spune Max somnoros.

–Foarte amuzant,dar tu de ce mă ții în brațe?
Spune Meggie cu o sprânceană ridicată.

–Pentru că și tu mă ții.
Spune Max și Meggie își ia mâinile rapid.

Max se ridică în fund.

–Azi ce facem?
Întreabă Max.

–Nu știu.
Răspunde Meggie ridicându-se și ea.

–Ar trebui să strângem lemne,ieri am cam tras chiulul...
Spune Max amuzat.

–Ai dreptate.
Spune Meggie și începe să chicotească și ea.

"Ce chicot drăguț...Totul e drăguț la ea...Stai eu ce dracu zic?Am tras pe nas azi-noapte?Cred că am băut ceva." Își spune Max în gând și își trage o palmă.

Meggie observă chestia asta și nu se poate abține și începe să râdă.

"Un râs atât de drăguț...Ce naiba Max?.."își zice Max în gând și își scutură capul.

***

–Uite câte lemne am...
Nu apucă să termine propoziția că aceasta alunecă și toate lemnele îi cad.

Max o prinde.Meggie vrea să zică ceva,dar e blocată în ochii ciocolați a lui Max.

"Ce aș vrea să îl sărut...Stai Meggie ce tot zici...Ești cum..."Meggie este scoasă din gânduri pentru că e sărutată de Max.

–Ce drăguț!
Strigă Sara din altă parte.

După câteva secunde se desprind și Max îi dă un pupic pe nas,Meggie își revine.Se pune pe picioarele ei.Începe să strângă lemnele căzute.Obrajii ei sunt roșii.

–Sunt o împiedicată.
Zice Meggie și o ia înaintea lui Max

–Se mai întâmplă...Cred.
Spune Max amuzat adunând lemne pentru foc împreună cu Meggie.

După ceva timp amândoi au foarte multe lemne.

–Eu zic că sunt destule.Eu mă duc.
Spune Meggie și pleacă.

–Sigur nu e ceva între voi?
Spune Alex apărând de nicăieri.

–Ce naiba,Alex?
Spune Max speriat.

–O haide.Îți place de ea.Nu vrei să recunoști atâta tot.
Spune Alex zâmbind.

–Ba nu.
Îl contrazice Max.

–Ce încăpățânată ești.O iubești.Am văzut cum te uitai la ea.
Spune Alex începând să meargă cu Max.

–Nici eu nu știu Alex ce simt.Doar știi.Nu îți ascund nimic,dar chiar nu știu.Tot pariul ăsta m-a dat peste cap...
Spune Max

–Bine...Îți mai dau timp,dar vreau un răspuns.
Spune Alex și dispare.

"Iar a dispărut..."își zice Max în gând și își continuă drumul.

Meggie pune lemnele liniștită.

–Am ajunsss!
Spune Max fericit.

Meggie sare deodată.

–Nu am vrut să te sperii.
Spune Max și se apropie de Meggie.

-Nu...Nu e nimic sunt bine.
Zice Meggie evitând contactul vizual cu Max plecând de lângă el.

–S-a întâmplat ceva?Întoarce-te.
Spune Max punând lemnele jos și uitându-se la Meggie.

Aceasta e cu spatele la el și se oprește.Se întoarce pe călcâie.

–Nu s-a întâmplat nimic.
Spune Meggie schițând un zâmbet.

Max se apropie de Meggie și îi pune mâna pe frunte și pe obraji.

–Ai febră cumva?
Întreabă Max puțin îngrijorat.

–Eu?...Eh...Adi...Nu...nu știu.
De abia zice Meggie.

O liniște de mormânt e între cei doi.Meggie isi revine și întreabă pe un ton amuzat:
–Dar tu de când ești așa de grijuliu și romantic?

Max își pune mâna după umărul lui Meggie și merge alături de ea.

–De când te-am văzut.
Spune Max făcând cu ochiul.

Amândoi încep să râdă.

*greseli* *needitat*

Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum