Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|

Capitolul 28

Meggie deschide geamul și fix în același timp geamul este deschis și de Max.

Meggie rămâne nemișcată.La fel se poate zice și despre Max.Ce șanse erau să deschidă amândoi geamul în același timp?...Foarte puține,dar s-a întâmplat.

Meggie clipește de mai multe ori și se uită în altă parte.

–Cu ce ocazie?...Întreabă Max uitându-se la fiecare mișcare a lui Meggie.

–Cu ce ocazie ce?...Întreabă Meggie confuză întorcându-și capul uitându-se la Max.

–Ai deschis geamul...Și ce mai faci?Spune Max începând să schimbe subiectul.

–Ce nu am voie?...Pufnește Meggie revoltată...Și de când îți pasă ce fac?Parcă ai o iubită,de ea să îți pese nu de idioata de mine...Zice Meggie supărată,ultimele cuvinte zicându-le doar pentru ea.Fară să vrea o lacrimă îi curge și o șterge fără să o vadă Max.

–Doar am întrebat...Bombă cu ceas...Zice Max ultimele cuvinte amuzat,știind că o să se enerveze Meggie.

–Cum mi-ai zis,idiotule?...Întreabă Meggie revoltată.

–Calm...Oamenii încearcă să doarmă...Și ce ți-am zis să nu îmi mai zici așa?...Zice Max pe un ton calm,dar destul de serios.În timp ce zice Max Meggie pleacă de la geam și începe să îl imite pe Max.

"Nu îmi vine să cred...Oare a făcut așa pentru că e geloasă...Cred că nu am văzut-o când și-a șters lacrima?"își zice Max în gând rămânând confuz.

"Un idiot...De care te-ai îndrăgostit...Iar ai venit să mă mai enervezi și tu?...Poateee...La naiba!..."își zice Meggie în gând certându-se cu subconștientul.

Se aruncă în pat și își bagă capul în pernă.Țipă înfundat și începe să plângă...O doare...O doare atât de tare.

"De ce mă doare așa de tare?De ce?De ce?...La naiba Max!...La naiba!"își zice Meggie în gând.

Meggie își scoate capul din pernă și își șterge lacrimile.Se așează mai bine și închide ochii.De fiecare dată când îi închide vede acea imagine și îi mai curge câte o lacrimă.Într-un final adoarme cu gândul la el...

***

Se aude un ciocănit în ușa lui Meggie.Meggie merge repede și deschide ușa lăsând-o pe prietena sa să intre în casă.Îi face semn să se așează pe canapea și Meggie începe să meargă într-o parte și în alta.

–S-a întâmplat ceva?...Întreabă Jessie vizibil îngrijorată de starea în care este Meggie.Meggie își revine și se oprește.

–A nu...Totul e bine...Doar...că...Trebuie...să...îți...zic...ceva...Zice Meggie făcând pauze între cuvinte.

–Ce s-a întâmplat?...Spune Jessie și se ridică repede de pe canapea.Meggie îi face semn să se calmeze și să stea jos.Jessie se pune înapoi pe canapea.

–O să plec...Zice Meggie,dar este întreruptă de Jessie.

–Unde?Când?Cum?...Întreabă Jessie foarte repede speriată.

–Lasă-mă să continui...Zice Meggie.Jessie dă afirmativ din cap și se uită atent la prietena ei.

–Uite...Faza e că am primit o scrisoare de la o facultate la care am vrut să intru...Aseară am deschis-o și am aflat că am intrat...Nici mie nu mi-a venit să cred,dar este adevărat...Zice Meggie uitandu-se la Jessie.Pe fața lui Jessie se observă că este tristă.

–Dar...Ai uitat de mine...de Alex...de Max?Pleci și ne lași aici?...Zice Jessie cu o tristețe în voce lansând o lacrimă să îi cadă.Meggie se așează lângă ea și o ia strâns în brațe.

–Știu că îți este greu...Dar este facultatea la care am visat...Și uite am o șansă și nu vreau să o ratez...Acum sunt cam indecisă...Eu doar ți-am zis să te aștepți la ce o să urmeze...Și mie îmi este greu...Acum haide să mergem cum o făceam înainte...Spune Meggie zâmbind și desprinzându-se din îmbrățișare.Jessie își șterge lacrimile și zâmbește și ea.

–Păi...Ce să mai așteptăm?Haide!...Spune Jessie și o ia de mâna pe Meggie începând să o tragă după ea.

–Stai să încui ușa...Zice Meggie amuzată oprindu-se.

–A..Am uitat...Spune Jessie începând să chicotească oprindu-se și ea.Meggie a încuiat ușa și au început să meargă pe unde le duceau picioarele.

***

S-au oprit amândouă în același timp.Se află într-un parc.Niciuna nu zice nimic.Se uită una la alta așteptând una dinte ele să zică ceva.Jessie decide să spargă liniștea:
–Și acum?...Întreabă confuză așteptând o idee de la Meggie.Meggie rămâne pe gânduri.

–Uite cine e acolo....Zice Alex arătând spre două fete,dar nu orice fete...Max își întoarce capul și le observă și el.

–Și...?Știu că îți trece ceva prin capul ăla al tău de idei proaste...Zice Max uitandu-se la Alex foarte atent.

–Vezi ce bine mă cunoști...Spune Alex zâmbind...Haide la ele!...Zice Alex trăgându-l pe Max după el.Max se oprește dintr-o dată și Alex se întoarce cu o față confuză la el.

–Ce?...Nu cred că Meggie vrea să mă vadă...Era destul de supărată aseară sau geloasă...Nu îmi dau seama ce s-a întâmplat cu ea...Zice Max rămânând în gândurile lui.Alex nici nu îl ascultă îl trage până la fete...

–Ce zici de...Nu...Sau de...Nu nici asta...Sauuuuuu...Zice Meggie încercând să zică ceva,dar numai idei plictisitoare îi vin în cap.Jessie nu zice nimic este doar atentă la Meggie.

–Salutare!...Strigă Alex destul de tare.Meggie se sperie și se întoarce spre Alex care îl ținea pe Max de braț.Jessie se întoarce și ea și îi aruncă o privire urâtă lui Alex.Alex se uită nevinovat la Jessie.Este o liniște de mormânt între cei patru.

–Șiiiiii...Ce faceți?...Întreabă Alex dându-i drumul lui Max de la braț.Meggie nu zice nimic.

–Păi...Ne plimbam și noi...Și ce șanse erau să fiți și voi aici?...Zice Jessie începând să schimbe subiectul.

–Chiar nu știu...Și ce vreți să facem?...Zice Alex punându-și mâna la ceafă.

–Nu știu...Dar noi două am decis să ne petrecem timpul împreună...Doar noi două...Zice Jessie făcând niște semne către Alex.

–Înțeleg...Hai Max...Zice Alex începând să îl tragă de braț.

–Nu sunt un cățel!...Strigă Max revoltat către Alex.Meggie începe să chicotească.

–Ce idioți...Zice Meggie amuzată...

–Te-am auzit!....Strigă amândoi către Meggie.

–Am zis cu voce tare?Upss...Zice Meggie confuză,iar Jessie începe să râdă de reacția prietenei sale.

***

Soarele a apus și este beznă afară.Meggie se îndreaptă spre casa ei.Doar pașii ei mici se auzeau.Într-un fel îi este frică,dar și plăcut în același timp...

"Ăștia nu mai știu să aprindă luminile?"își zice Meggie în gând.Meggie fiind neatentă și pentru că este întuneric complet își dă în ceva.

–În ce stâlpul naibii mi-am dat?De când e un stâlp aici?...Zice Meggie supărată și destul de tare.

–Nu sunt un stâlp!

*greseli* *needitat*