Capitolul 7

397 21 4
                                    

Zici că cei doi chiar formează un cuplu.Stau îmbrățișați și dorm.

Meggie își deschide ochii și clipește de mai multe ori și observă că Max o ține în brațe.De la sperietură cade din pat.Max se trezește somnoros și se uită în jur.O vede pe Meggie pe jos și începe să râdă.

–Ce faci acolo?
Spune Max amuzat.

–Stau tu?
Spune Meggie.

–Bine.Chiar acum m-am trezit,pentru că cineva...adică tu...ai căzut și ai făcut zgomot.
Spune Max puțin serios.

Meggie își dă ochii peste cap și se ridică.

–Eu plec...
Spune Meggie și se urcă pe geam.

–Nu ai auzit că există ușă?
Spune Max și se ridică din pat.

–E mai ușor și mai rapid.Sunt o leneșă.
Spune Meggie.

–Și eu fac tot așa...Înainte să pleci...Mâine ai planuri ceva?
Spune Max.

–Păi...Nu cred...De ce?
Spune Meggie.

–Doar am întrebat.Pe curând.
Spune Max.

–Pe curând.
Spune Meggie și sare în camera ei.

Se uită la telefon și are câteva apeluri ratate și câteva mesaje de la mama ei.Îi este atât de dor de ea...Va trebuii să aștepte următorul apel...

E deja ora 7.Meggie își face niște clătite.Face blatul și începe să îl coace.

–Ce miroase așa bine?
Spune Max fiind în tocul ușii.

–Kyaaaa!
Țipă Meggie și se întoarce cu tigaia.

–Ce cauți aici?
Spune Meggie întorcându-se la treaba ei.

–Am venit în vizită,tu?
Spune Max și se așează pe un scaun.

–Îmi fac ceva de mâncare...
Spune Meggie și oprește aragazul.

–Chiar îți stă bine ca artist...Mai ales că faci o treabă excelentă cu hainele.
Spune Max amuzat.

Meggie ia un pumn de făina și îl aruncă în Max.Meggie începe să râdă.

–Meggie a dat lovitura din nou.Aplauze.
Spune Max începând să aplaude.

Meggie nu se mai putea opri din râs.

–A da?Stai că o să vezi tu.
Spune Max și se ridică de pe scaun apropiindu-se de Meggie.

Max ia o față serioasă și Meggie se oprește din râs.Max este în fața lui Meggie.

–De ce ești așa de înalt...?
Întreabă Meggie,dar Max nu îi dă niciun răspuns.

Meggie se dă în spate până atinge spatele de un dulap.

–Ce ai de gând să faci?
Spune Meggie și se uită la Max...Acesta se apropie de ea și...

Max începe să o gâdile pe Meggie.

–Te rog,nu mai fac!
Spune Meggie cum poate.

–Nu.
Spune Max și o gâdilă în continuare.

–Te rog.Nu mai pot,idi...
Mai spune Meggie.

–Nu îmi mai spune așa.
Spune Max.

–Bine,bine.
Spune Meggie și Max se oprește.

–Vrei și tu?
Spune Meggie în timp ce caută un borcan de gem.

–Da.
Spune Max fericit scuturându-și hainele pline de făină și se așează pe un scaun.

Meggie pune pe masă farfuriile și borcanul cu gem.

–Poftă bună!
Spune Meggie și începe să mănânce.

–Mersi.
Spune Max.

Zici că sunt cei mai buni prieteni,se urasc de când s-au văzut prima dată,dar pot să fie și prieteni.

Meggie vrea să spele vasele,dar Max o ia înainte.

–Mersi...cred.Eu mă duc în cameră.
Spune Meggie și pleacă din bucătărie.

Meggie se schimbă și se așează în pat.Adoarme repede.

Au trecut 20 de minute și Max intră în cameră.O observă pe Meggie că doarme și pune o pătură pe ea.

***

Meggie de câteva minute se tot învârte pe o parte și pe alta,dar somnul nu o mai ia.Își deschide ochii somnoroasă și observă un Max lângă patul ei.

Aceasta se sperie și cade pe jos.

–Numai așa știi să te trezești.
Spune Max amuzat și o ajută să se ridice.

–Ce cauți aici?
Întreabă Meggie.

–Vii cu mine.
Spune Max.

–Unde?
Întreabă Meggie confuză.

–La o petrecere.
Spune Max.

–Nu îmi plac petrecerile.
Spune Meggie puțin supărată și se îndreaptă spre baie.

Face un duș și când se întoarce în cameră observă o rochiță de a ei albastră.Îi place culoarea așa de mult...

"Oare de unde știa Max?" Își zice în gând.

***

"Sunt la petrecerea asta idioată."spune Meggie în gândul ei luând încă o gură din paharul cu suc ciudat.Este îmbrăcată cu rochița albastră și cu niște teniși...Dacă venea în tocuri se mai împiedica pe acolo...

"Și o mai și dispărut..."spune Meggie în gând și începe să îl caute cu privirea.Vorbește cu o fată.Dă paharul pe gât și începe să meargă spre Max.

Ajunge în spatele lui.Face un sunet și Max se întoarce.

–Eu plec.
Spune Meggie și vrea să plece,dar Max o prinde de mână și Meggie se întoarce spre el.

–Chiar acum când toate privirile sunt pe noi?
Întreabă Max și o ia de mână pe Meggie.

Merge prin mulțime și ajung în mijlocul ringului de dans.

Max îi șoptește la ureche:
–Hai să ne facem jocul...Doar un dans.

Meggie se uită la el.

"Părul lui,ochii aceia...Totul e...Ce naiba Meggie...De ce gândești așa de ciudat?E de la vina sucului..."își zice Meggie în gând.

Meggie se ridică pe vârfuri dându-i un sărut micuț și îi șoptește la ureche:

–Doar acest dans...

"De ce simt în stomac un stol de fluturi?...O să dau vina pe acel suc ciudat..."zice Meggie în gând.

*greseli* *needitat*

Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum