Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|

Capitoiul 27

–Dar ce ți-am făcut?...Întreabă Alex mergând după Jessie.

–Ce nu mi-ai făcut...Răspunde Jessie sec.Alex o prinde pe Jessie de mână și o întoarce către el.

Alex se uită la Jessie serios și Jessie se uită la fel.Jessie începe să râdă și Alex devine foarte confuz.

–Chiar credeai că am găsit pe altul?...Iei totul în serios...Spune Jessie și îl ia în brațe pe Alex.

–Să nu mai faci așa niciodată...Chiar am crezut...Spune Alex puțin revoltat.

–Bine,bine...Noi suntem rezolvați,dar ceilalți?...Întreabă Jessie desprinzându-se din îmbrățișare.

–O să născocesc eu un plan...Spune Alex încrezător.Jessie își dă o palmă peste frunte și oftează...

–Ce?...Sare Alex când vede reacția lui Jessie.Jessie își dă ochii peste cap.

–Aici am ajuns cu planurile tale...Deja e prea târziu...Totul depinde de ei...sau...Zice Jessie începând să stea pe gânduri.

–Sau...?...Întreabă Alex curios.

–Nu știu...Tot trebuie să facem ceva...Nu îmi place să îi văd așa.Acum nu am nicio idee...Spune Jessie puțin nervoasă și oftează lung.

–În fine o să găsim noi ceva.Acum trebuie să merg și eu în clasă..Ne vedem...Zice Jessie grăbită începând să meargă spre clasă.

***

–Hei,Meggie!...Zice Jessie uitându-se la Meggie care nu este atentă la oră.

–Hm?...Spune Meggie fără să schițeze ceva și fără să se uite la prietena sa.

–Ai chef de o ieșire așa ca pe vremuri noi două?...Zice Jessie zâmbitoare dând un cot prietenește în Meggie.

–Nu pot...Răspunde Meggie scurt și zâmbetul lui Jessie dispare...Mă întâlnesc cu Dean azi...Mâine e bine?

–Mmm...da e bine...Spune Jessie puțin tristă.

–Nu fi tristă..Mâine îți povestesc orice vrei...Spune Meggie uitându-se la Jessie.Jessie doar dă afirmativ din cap.

***

–S-a întâmplat ceva de ai oprit?...Întreabă Meggie confuză uitându-se la Dean ciudat.

–Vreau să îți arat ceva,dar trebuie să îți pui mâinile la ochi...Și nu trișa...Spune Dean uitându-se la Meggie.Meggie își pune mâinile la ochi.

–Gata...Le-am pus și nu văd nimic...Zice Meggie stând cu mâinile la ochi.

–No,no,no...Te știu eu...ia mâinile de la ochi...Zice Dean având o bandană în mână.Meggie își ia mâinile de la ochi și se uită confuză la Dean.

Dean îi leagă bandana la ochi.Și Meggie zice:
–E cam târziu...Unde vrei să mergem?

–E surpriză...Așteaptă câteva minute...Spune Dean și pornește mașina.

Meggie stă tăcută și se așează mai comod.În capul ei apar o mulțime de întrebări.Nu își dă seama ce are de gând să facă Dean.Meggie în fiecare secundă devine din ce în ce mai curioasă și rămâne blocată în gândurile ei.

Deodată mașina se oprește,dar Meggie nu are vreo reacție.Portiera din partea ei se deschide și Dean o ia de mâna,iar Meggie tresare.

–Te-ai speriat?...Întreabă Dean destul de grijuliu.

–A nu...Mă gândeam la ceva și nu am auzit când mașina s-a oprit...Spune Meggie zâmbind.

Dean o coboară usor pe Meggie și merge încet cu ea.Deodată se oprește.

–S-a întâmplat ceva?...Întreabă Meggie uitându-se în spate.Capul ei e întors de Dean.Îi ia bandana de la ochi și Meggie rămâne nemișcată.

–Ce frumos e aici!...Nu am știut niciodată de locul ăsta...De aici poți vedea tot orașul...Spune Meggie fiind uimită de peisajul din fața ei.

–Dar știi cumva de ce te-am adus aici?...Întreabă Dean luând-o în brațe pe la spate.Meggie stă puțin pe gânduri.

–Păi...Nu...Nu știu...Nu citesc gânduri...Zice Meggie puțin amuzată.Dean chicotește.

–Aici e un loc special pentu mine...Și ghici cine mai e special aici...Spune Dean și o întoarce spre Meggie cu fața spre el...Tu...Zice Dean și nu o mai lasă pe Meggie să zică ceva că o sărută.Se desprind din sărut și Meggie îi zâmbește.

***

Mașina se oprește în fața casei lui Meggie.Meggie îi dă un sărut și iasă din mașină.Ajunge în fața ușii și îi face cu mâna așteptând să plece.Dean pleacă.

Meggie vrea să între în casă,dar ceva o oprește...Mai bine cineva...Max și o fată se sărutau...S-a uitat câteva secunde și a intrat în casă.A închis ușa și lacrimile începeau să îi curgă...

"De ce plâng?"își zice în gând începând să își șteargă lacrimile.

"Încă îl mai placi prostuț-o...Nu e adevărat...Nu l-am plăcut..."își zice Meggie în gând începând să se ceartă cu subconștientul.

Trage aer și observă că pe masă sunt niște plicuri pe care a decis să nu le deschidă deoarece toate erau de la diferite facultăți la care a încercat să intre.Atunci a decis să facă facultatea în apropiere,dar trebuie să se mute cu mama ei și nu stie ce să facă.

Începe să deschidă plicurile rând pe rând.Scoate foile din plic și le așează pe masă...Deschide plicul de la facultatea la care visa de când era mică.

"Sper să fii intrat și e și aproape de unde stă mama din câte mi-a zis..."își zice în gând.

Ia foaia și începe să citească.Pe fața ei i se așterne un zâmbet...

"Nu îmi vine să cred...dar trebuie să dau un răspuns cât mai repede posibil..."își zice Meggie în gând.

Pe o parte este fericită,dar pe altă parte este tristă...Ceva o doare și nu stie din ce cauză...De fapt stie doar că neagă.Nu înțelege un lucru...De ce a reacționat așa?Ea este fericită cu alt cineva,dar totuși poate acele sentimente nu sunt chiar pentru cine crede că sunt...

"Atâtea întrebări și atât de putine răspunsuri...Trebuie să mă gândesc foarte bine ce trebuie să fac..."își zice Meggie în gând ridicându-se și începând să se plimbe prin sufragerie.

Din când în când îi mai vine acea imagine în minte și îi mai scapă câte o lacrimă.A decis să facă un duș și așa a și făcut.

Acum,se află în camera ei fiind îmbrăcată în pijamale.Vrea să se pună să doarmă,dar nu poate.Oftează zgomotos și se îndreaptă spre geam.

Meggie deschide geamul și fix în același timp geamul este deschis și de Max.

*greseli* *needitat*