Capitolul 17

321 21 8
                                    

–Noroc că ne-a făcut o reducere omul de la magazin nu,micuțule?
Întreabă Meggie fericită uitându-se la ghemotocul care o urmează.

Pisoiul începe să miaune.

–Ce s-a întâmplat?
Întreabă Meggie confuză.

Pisoiul miaună în continuare.

–Imediat ajungem.Acum nu te pot lua în brațe am aceste plase.

Pisoiul sare într-o plasă și se face comod.

–Ești așa de leneș...Dar deja am ajuns acasă.
Spune Meggie veselă și intră în casă.

Ajunge în bucătărie.Pune plasele jos și motanul sare.Se duce la Meggie și se învârte printre picioarele ei.

–Eh?Cred că îți e foame.
Spune Meggie luând o pungă și scotocind prin ea după o conservă.

–Uite.Sper că o să îți placă.
Spune Meggie și pune într-o farfurie.

–Eu mă duc să îți aranjez celelalte chestii.
Spune Meggie și pleacă.

***

Meggie se uită la televizor plictisită.Pisoiul se află chiar în brațele ei.Meggie îl mai mângâie din când în când.

"E așa de drăguț!..."își zice Meggie în gând.

"Temele!"sare deodată Meggie și pisoiul tresare.

Fuge rapid în camera ei și se pune să scrie la teme.Deodată,Tom se pune pe caietele lui Meggie.

–Hei!Vreau să scriu!
Spune Meggie supărată.Se bosumflează după începe să zâmbească.

–Ești așa de drăguț...Nu mă pot supăra pe tine.Te iubesc așa de mult...
Spune Meggie,dar e orită de o altă voce:
–De mine vorbești?
Întreabă Max fiind la geamul din camera lui.

Meggie se dă înapoi și se uită ciudat la Max după care se înroșește.

–Eh?Nu!
Spune rapid și se întoarce la birou.

–Atunci cui îi spuneai așa?
Întreabă Max punând mâinile pe umerii lui Meggie.Meggie tresare.

–Ești gelos?
Întreabă Meggie cu o sprânceană ridicată.

–Ce?Nu!Adică...
Spune Max rapid să se scoată.

E puțină liniște și Max observă ceva...

–Ioooi.Ce e cu pufoșenia asta mică cât un ghemotoc?
Spune Max mângâind motănelul.Meggie începe să chicotească.

–Eu trebuie să plec.Ne mai vedem.
Spune Max și vrea să iasă pe geam.

–Ieși ca oamenii normali pe ușă.
Spune Meggie îndreptândul pe Max spre ușă.

–Bine,bine.
Spune Max și iasă din camera lui Meggie.Coboară scările și observă o mulțime de cutii pe măsuța din sufragerie.Merge lângă măsuță și se uită mai atent.Sunt câteva cutii de pastile.Nu sunt pastile care le întâlnești cam în fiecare casă...

–Ce faci?
Întreabă Meggie confuză fiind în spatele lui Max.

–Ce sunt cu pastilele astea?
Întreabă Max și se întoarce spre Meggie.Se uită în ochii ei.

–Păi...Eu...Sunt ale bunicii.Da.
Spune Meggie făcând pauze.

–Serios?
Întreabă Max cu o sprânceană ridicată.

–D-da...Adică...
Spune Meggie balbainudu-se și evitând contactul vizual.

–Nu te cred.
Spune Max uitându-se în continuare la Meggie.Meggie se întoarce spre Max și spune:
–Sunt ale mele...Dar nu te speria.Nu sunt multe...

–Poftim?E doar un pumn de pastile și să nu mă sperii?Ce ai pățit?
Spune Max speriat.

–Nimic...Nu le iau zilnic.O să îmi revin eu...
Spune Meggie.

Max nu mai zice nimic și o îmbrățișează.

***

Meggie se plictisește și decide să iasă afară.Se pune pe bordura din fața casei.Soarele a apus și e deja noapte.

Meggie stă și deodată simte ceva pe spatele ei și cineva se pune lângă ea.

–Ce faci aici la ora asta?
Întreabă Max uitându-se la Meggie.

–Stau și mă uit...E așa de liniștitor aici.
Spune Meggie puțin visătoare.

Meggie începe să se uite în sus.Sunt o mulțime de stele pe cer.Își întoarce capul spre Max și se uită la el,după începe să se uite în față...

–Și se pare că deja săptămâna asta se v-a termina,nu?
Spune Meggie privind înainte.

–Da și mâine trebuie să ne "despărțim",nu?
Spune Max punând accent pe despărțim.

–Da?Eh?
Spune Meggie confuză.

–Acum totul o să revină la normal.
Spune Max.

–Adică...O să ne urâm din nou?Știi că nu o să mai funcționeze chestia asta...Adică...O să fie ciudat,nu?Sau doar mi se pare?
Spune Meggie uitându-se la Max.

–Păi...
Spune Max,dar e oprit de Meggie.

–Știu la ce te gândești.
Spune Meggie amuzată.

–Serios,ad...
Spune Max,dar Meggie continuă.

–Să fim prieteni de acum în colo?
Întreabă Meggie.

–Da,da să fim doar prieteni.
Spune Max.

"Doar prieteni..."își zice Meggie în gând.

–Daa.Rămânem prieteni.
Spune Meggie.

"Rămânem prieteni..."își zice Max în gând.

Amândoi vor să zică ceva,dar niciunul nu reușește.Nu pot să o facă...Amândoi tac.Totul e așa de complicat să o zică...

*greseli* *needitat*

Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum