–Max eu...
Spune Meggie,dar e oprită de Max.–Shhh...Trebuie să îți zic ceva...
Spune Max evitând contactul vizual cu Meggie.Meggie nu zice nimic și se uită la Max atentă.
–Eu...te iubesc...
Spune Max uitându-se în ochii lui Meggie.–Și eu te iubesc.
Spune Meggie și acum își dă seama ce a zis.Amândoi se apropie și se sărută.
–Kyaaaaaa!
Țipă deodată Meggie.Max se sperie și se îndepărtează de Meggie.–Ce ai nebuno?
Spune Max speriat.–O...Eh...Nimic.
Spune Meggie începând să meargă înaintea lui Max.–Hei!
Spune Jessie fericită luând-o în brațe strâns pe Meggie.–Salut.
Spune Meggie.Jessie se desprinde din îmbrățișare și toți încep să meargă.
–Cum a fost?Cum vă mai e relația?
Întreabă Jessie entuziasmată.–Uite ce rapid am ajuns la școală!
Spune Meggie luând-o pe Jessie de mână plecând.–Pa băieți.
Spune fetele la unison.Ajung în clasă.
–De ce m-ai luat așa?
Întreabă Jessie confuză.–Ca să nu întârzâiem.
Spune Meggie uitându-se pe geam.–E ceva între tine și Max.Uuu.Ai zis?
Spune Jessie zâmbind.–Ce?
Întreabă Meggie confuză uitându-se la prietena ei.–Că îl placi nătăfleațo.
Spune Jessie dându-i un bobârnac.–Nu îl plac!
Spune Meggie în șoaptă revoltată.Jessie nu mai zice nimic doar se uită la prietena ei.
–Adică...Nici eu nu știu...Tot pariul ăsta...Toată relația m-a dat peste cap.
Spune Meggie.Orele trec rapid pentru cele două și Meggie a dispărut din nou.Cei trei se află la masă și nici urmă de Meggie.
–Acum o să pară că ne-am certat sau ceva...spune Max în șoaptă...vin imediat.
Spune Max și pleacă în curtea școlii.Observă o fată cunoscută...Tot în același loc,tot cu spatele la el,tot cu vântul bătând în părul amândurora.Max își revine și se apropie mai mult de Meggie.
–De ce nu te afli la cantină?
Întreabă Max cu mâinile incrucisate.Meggie se întoarce și se sperie făcând un pas în spate.
–Nu îmi e foame!
Spune Meggie sunând ca un copilaș mic.–Nu,zău?
Întreabă Max cu o sprânceană ridicată.–Ți-am zis că nu îmi e foame!
Spune Meggie țipând la Max.Meggie clipește de mai multe ori și se uită în altă parte.Max vine spre ea și o ia ca pe un sac de cartofi.
–H-Hei!Ce faci?
Spune Meggie revoltată înroșindu-se la față.Începe să dea cu pumnii și cu picioarele,dar fără rezultat.Max e mult mai puternic decât ea.Renunță și Max intră așa cu ea în cantină.Toți cei prezenți încep să șușotească.Meggie este pusă jos și așezată la masă.Lângă ea se așează Max.Meggie îl sărută scurt și îi șoptește:
–O să vezi tu...–Uuu.Ce drăguț.
Se trezește și Jessie să zică ceva.Meggie își dă ochii peste cap.Max o trage mai aproape de el.
–Ce naiba faci?
Întreabă Meggie în șoaptă.–Ce ți se pare că fac?
Răspunde Max cu altă întrebare.–Ești așa de...vrea să zică Meggie ceva,dar Max se uită la ea...draguțț.
Continuă Meggie zicând ultimul cuvânt puțin mai tare.–Ce draguțț.
Spune Jessie și începe să râdă cu Alex.Max începe să o gâdile pe Meggie.Aceasta începe să râdă.
–Te rog...Termină.
Spune Meggie.–Nu.
Spune Max.–Te rooog.
Se milogește Meggie nemaiputând să respire din vina râsului.Momentul este stricat de clopoțelul care anunță începerea orelor.
***
–Eu merg singură acasă...Trebuie să merg undeva.
Spune Meggie și o ia în altă parte.Meggie dispare încet încet din raza vizuală a celor 3.–Ce i-ai făcut?
Întreabă Jessie supărată.–Nimic.
Îi răspunde Max.–Atunci de ce e așa?
Întreabă Jessie.–Eu de unde să știu?
Răspunde Max cu altă întrebare.Jessie oftează zgomotos.
Poate vă întrebați unde se află Meggie.Stă pe o bancă intr-un parc.Se uită la tabloul din fața ei.Copii care sunt cu părinții lor,un lac cu rățuște care și ele au famili.Peste tot puteai să observi natura care te înconjura.
Meggie lasă câteva lacrimi să îi curgă.Mâinile sunt în părul ei șaten.Își lasă capul și deodată observă un ghemotoc negru.Este o pisicuță...Aceasta își șterge rapid lacrimile.
–Ce faci aici,micuțule?
Spune Meggie blând luând micul ghemotoc de blană în brațe.–Nu ești a nimănui?Eu nu văd vreo zgardă ceva.
Spune Meggie analizând motanul.–Vrei să vii cu mine?Sigur nu o să se supere nimeni.
Spune Meggie zâmbind și ghemotocul de blană începe să toarcă.–Ești așa de drăguț.
Spune Meggie mângâind motanul.–O să îți zic Tom...Sper ca măcar tu să nu mă lași baltă...
Spune Meggie.–In fine.Haide la noua ta casă.
Spune Meggie și se ridică de pe bancă având micuțul motănel în brațe care dormea.*greseli* *needitat*

CITEȘTI
Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|
Novela JuvenilO poveste de ură sau de dragoste? Ce se întâmplă atunci când Meggie se îndrăgostește până peste cap de un băiat din clasa din care face parte și persoana pe care o urăste cel mai mult? Chiar va face tot posibilul să fie împreună cu el, recurgând la...