Te urăsc!...Și eu te urăsc! Volumul 1 |În curs de editare|

~Capitolul 1~

Un liceu ca orice unitate de învățământ, elevi, profesori.Holurile sunt sufocante din vina pauzei, majoritatea elevilor merg  spre dulapurile sau clasele în care vor avea următoarea oră din orar.Mai mult atenția ne este îndreptată asupra a două fete de 16 ani, fiind în aceeași clasă.

-Hei, Meggie!Meggie!Meggie!Cu tine vorbesc, domnișoară!, spune Jessie, una din fete.Părul ei este brunet și creț, are ochi albaștri și este mult mai înaltă față de fata pe care o strigă de ceva vreme.Din tonul brunetei pare puțin cam nervoasă.

-Hmm?Ai spus ceva?Am ratat ceva cumva?, întreabă șatena cu păr drept și ochii căprui, uitându-se cu o față neutră și plictisită la Jessie.

-Dar chiar așa...Ce te-a distras în halul acesta?Oare...Să fie un băiat?Ia spune-mi mai multe...Știi că sunt prietena ta cea mai bună și am să te sec astăzi toată ziua dacă nu îmi zici, spune bruneta uitându-se cu un zâmbet mare spre Meggie.

-Ce?Nu, nu, nu...Nu!La naiba cu tine, Jessie...Nu e nimic...Serios!, spune șatena fiind destul de agitată și bâlbâindu-se în unele cuvinte.Are o față care cere într-un fel ajutor știind de ce poate fii în stare aceasta prietenă a ei.

-Dacă mai vorbești așa vreodată, o să ajungi în viitor cu vreo nouă pisici ca să le hrănești și să strângi după ele.
Trebuie să nu mai fii așa rușinată..., spune Jessie pe un ton dezamăgit.

-Oricum doar mă știi...Așa sunt eu.Nu mă pricep la relații..Poate într-o zi o să am noroc...Mhm...Poate..., spune Meggie cu o față plictisită, dar cu o tristețe în glas.

-Nu o să te înțeleg...Probabil așa trebuie să fie.O să găsești tu pe cineva.Cum am găsit și eu...Uite ce relație minunată am!, spune bruneta foarte fericită mai puțin dansa pe acolo de fericire dacă nu o oprea Meggie.

Cele două își iau cărțile din dulap și merg spre clasa în care va avea loc ora.Drumul lor este liniștit, sunt concentrate să nu se piardă una de alta din vina celorlalți elevi.În cele din urmă liniștea se sparge.

-Că tot am vorbit de relații mai devreme.Uite..., spune Meggie mai deloc entuziasmată, făcând un semn ușor cu capul în dreapta.

Sărăcuța șatenă de data asta nu are noroc și se întâlnește cu cei doi ochi ciocolați pe care îi urăște, păr șaten, nearanjat, foarte înalt și destul de bine făcut, numele lui fiind Max, puteai spune că sunt doi frați care nu se înțeleg și se ceartă tot timpul.Lângă Max, este Alex persoana care i-a furat inima brunetei noastre Jessie, acesta având ochi verzi, un păr blond și aproximativ aceeași înălțime ca a lui Max.

-Hei, fetelor!Ce coincidență, nu?,zice Alex vesel îndreptându-se spre Jessie luând-o într-o îmbrățișare foarte strânsă...Ziceai că nu s-au m-ai văzut de un secol, dar de fapt acum o oră s-au văzut ultima dată.

-Salut, Alex!Salut și ție domnule enervănțel, spune Meggie pe un ton mai nervos ultimele cuvinte, avănd mâinile încrucișate și aruncă o privire urâtă către Max.

-Domnule elefănțel?Serios?Chiar așa am ajuns?Până și la grădiniță găsești insulte mai bune ca ale tale, spune Max amuzat de cele auzite de la șatenă.

-Tu cumva mă iei peste picior?Am zis că ești enervant!Nu elefant!Mai du-te și curăță urechile alea dacă auzi așa, spune Meggie destul de nervoasă.De fapt...Ea așa este tot timpul în preajma acestui șaten

-Ăștia doi, iar se ceartă.Chiar nu se mai pot potoli puțin?Nu se satură?, spune Jessie oftând rămânând lângă Alex.Bruneta își dă o palmă peste frunte.Blondul se întoarce spre Jessie și îi propune ceva.

Cu câțiva pași mai încolo de cuplu, dacă privirile celor doi ar ucide erau morți cu mult timp în urmă, dar asta nu se va întâmpla prea curând.Max și Meggie rămân nemișcați fiind în aceeași poziție.