Capitolul 22-"Te iubesc!"

24 8 0
                                    

Ora 11:35
Ema Flynn.
Ma trezesc din nou cu o durere de cap îngrozitoare. De data aceasta ,imi amintesc ce am făcut, imi amintesc ca am baut, ma simt prost pentru asta.
William inca doarme ,asa ca decid sa nu il trezesc, si asa l.am stresat azi noapte. Imi verific telefonul, dar nu am nici un mesaj sau apel de la părinți. Se pare ca inca cred ca sunt cu nemernicul ila de Sam si nu au de gand sa ma sune..
  Ma ridic in liniste si merg la baie sa ma spal pe fata, apoi cobor In bucătărie sa caut ceva de mancare, imi e cam foame..
-Neata băieți! (Spun ragusita)
-Neata Ema! Cum ai dormit? Te simti mai bine (spune Zack)
-Am dormit bine..sunt mai linistita acum.. (spun in timp ce caut laptele din frigider) tu Dylan, ai mai vorbit cu Defne?
-Da..era îngrijorată, dar I.am spus sa te lase momentan ca nu te simti prea bine...sper ca nu te.ai supărat. .
-Nu..mersi..chiar nu puteam sa.i vorbesc. .am sa o sun eu..
-Ok..noi am plecat! Pofta buna! (Spune Zack, si ies amândoi din bucătărie)
  Mănânc in timp ce sunt pierduta din nou in gândurile mele...nu imi vine sa cred ce mi se putea intampla..Totusi sunt curioasa daca Sam chiar imi spunea adevărul, oare William chiar ma minte? Si povestea aia cu fosta lui Sam, e adevărată?..cum ar putea William sa faca una ca asta, e un baiat prea bun, l.am cunoscut ca fiind un băiat minunat. .
-Neata ,Ema!..Ema?
-Mda..scuze William..neata..(nici nu l.am observat cand a apărut)
-Iar erai pierduta in gândurile tale? (ma saruta pe obraz si se aseaza pe un scaun langa mine)
-Mm..poate.. (zâmbesc fals)
-Te simti mai bine acum?
-Da..apropo..chiar imi pare rau pentru aseară(si imi aplec privirea)
-Te înțeleg. .nu.i nimic..stii ca mi.ai zis pentru prima data"iubitule"? (Si rade)
-Mm..nu.mi amintesc asta (simt cum obrajii imi ard,m.am înroșit. ..sigur  ..m.am înroșit. .)
-Si acum imi poti povestii ce ti.a facut Sam si ce s.a întâmplat cu faptul ca nu voiai sa mergi acasa?
-Cu Sam stii foarte bine ce voia sa.mi faca..
I.am povestit despre faptul cum părinții mei il apreciaza pe Sam si ca l.au invitat la noi, unde Sam s.a prefacut ca fiind un baiat bun, si astfel am fost obligata de parinti sa merg cu el la o cabana..I.am spus si de seara in care a venit la fereastra mea spunandu.mi ca planul lui funcționează. .
-Of..Ema..de imi dadeam seama ca nu te lasa, crede.ma ca nu era asa...(si imi cuprinde mâinile)
-Te cred..doar ca ...
-Ce?
-ăm..Sam mi.a povestit de fosta lui prietena.. (si incep sa.i spun tot ce mi.a zis Sam in acea seara )
-Nu pot sa te mint..e adevărat ,am violat.o, dar crede.ma eram foarte beat...nu stiam ce am facut..si  Sam ma iertase si am devenit foarte repede prieteni, dar se schimbase mult in ultimul timp si mi.am dat seama ca ceva e neinregula..
-înțeleg (spun cu lacrimi in ochii) dar de ce mi.a spus ca nu stiu multe despre tine si ca tu imi ascunzi multe?
- Te.a mintit Ema! Tu chiar il crezi? M.am saturat de el, sper ca a murit. .(se ridica nervos si da cu pumnul in masa) tu nu.ti dai seama ca vrea sa ne despartă?
-De ce reactonzi asa ,William? Eu doar te.am intrebat..de unde sa stiu eu cine ma minte..
-Adica tu chiar nu ai încredere in mine? (Se uita fix in ochii mei)
-Uneori te comporți ciudat..( ies din bucătarie nervoasa si ma inchid intr.o camera)

William vad ca nu are de gand sa.si ceara scuze..Stau inca in camera si decid sa o sun pe Defne sa.i povestesc ce s.a întâmplat, saraca e îngrijorată pentru mine..
"-Hey Defne!"
"-Ema..buna! Cum te simți, ești bine, imi pare asa rau!"
"-Stai linistita, sunt bine."
Ii povestesc absolut tot ce s.a întâmplat si faptul ca acum sunt la William, ma rog nu e casa lui, ci a lui Cole. .
"-Defne ,te rog doar sa nu le spui părinților ca sunt la William acum!"
"-Promit!"
"-Oricum cred ca voi merge curand acasă, ne.am certat puțin"
"-O sa va impacati voi..acum trebuie sa închid ,a venit Dylan..paa"(si mi.a închis..nebuna..si un zâmbet imi apare pe fata)
Ora 18:00. 
Pana la urma ies din camera ..Nu mai am baterie la telefon și aici nu am ce sa fac, m.am plictisit. ..Daca nu are de gand sa isi ceara scuze pentru ca a țipat la mine degeaba, ma duc acasa unde oricum am de dat alte explicații...

****
Ma încalț si ies foarte hotărâtă pe usa..
-Unde crezi ca pleci? (Bineînțeles ca e William. )
-Merg acasa..ce sa fac (si imi dau ochii peste cap)dacă nu ai de gând sa.ti ceri scuze. .
-Eu? Pentru ce? (Ridica tonul)
-Pentru asta..vezi? Iar tipi la mine..
-Doar pentru ca am ridicat tonul la tine? Eu ar trebui sa fiu supărat pe tine pentru ca nu ai încredere în mine. .
-Ba am..
-In bucătărie zisesei ca nu!
-Ba nu am zis ca nu! (Tip)
-Acum minți? Fii serioasa iubito! Nu poti sa reziști fara mine.. (si zâmbește)
-De ce schimbi subiectul?..sii..pot sa rezist fara tine, tu nu poți!
-Macar eu nu te mint! Chiar nu pot sa rezist, de aceea nu vei pleca. (si ma I.a in brațe rapid)
*** 
Pana la urma am renunțat la cearta noastră de copii si ne.am împăcat.
Ne aflam pe canapea si ne uitam la un film mancand popcorn.
  William ma prinde de mana, iar eu imi așez capul pe umarul lui.
-Te iubesc! (Imi șoptește la ureche , apoi ma saruta cu multa pasiune, eu raspunzandu.i)
De odata ma opresc din a.l saruta..ma uit fix in ochii lui care imi par atât de cunoscuți, dar si atât de sinceri..
-Si eu te iubesc, William! (Si îmi zâmbește ,apoi ma saruta iar)...

INDRAGOSTITA FARA SA VREAU!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum