INDRAGOSTITA FARA SA VREAU!

Capitolul 43-Nu am scăpat!

Ema Flynn.
Intrând in casa lui simteam cum picioarele aproape ca imi cedează de teama de a nu imi face ceva rău.
-Fa.te comodă! (Spune Christian in timp ce suna sa comande pizza)
Ma uit prin jur ,iar casa e chiar drăguță.Culorile sunt chiar plăcute, iar mobila din living cred că a costat o avere, la fel ca si casa care e mare, dar si frumoasă.
Ma așez pe canapea si aștept liniștită ca Christian să apară.
-Ajunge in maxim un sfert de oră! (Apare și se așează pe canapea langa mine)
-Bine..După, ma vei duce acasă, nu?
-Doar daca nu vrei să ramai cu mine (zâmbește)
-Nu..plus ca o să am de dat explicații.
-Știi, ești prima gagică care ma respinge.
-Te rog sa nu imi mai spui asa, eu nu sunt ca altele cum pretinzi tu.
-Nu asta se si observă. Si nu ti.ar sta rău sa te distrezi si cu mine puțin.
-Crede.ma ca abia aștept sa se termine ziua asta.Iar dupa nu mai vreau sa am nici o legătură cu tine.(il privesc nervoasă si mă indepartez puțin de el , e prea aproape )
-Pacat ca suntem in aceeași clasă. Iar daca tu iti expui prea mult formele corpului ,imi pare rău ,dar nu pot sa nu umblu dupa tine.
-Deci sa înțeleg, pe tine te interesează formele , nu sufletul.
-Tu ai spus.o! (Ma analizează cu privirea)Nu îmi interzice nimeni sa nu fac asta, mai ales ca nu ai un iubit..poate mai mulți.
-Încetează sa mai pretinzi ca sunt c***a!!(tip)nu e adevărat!
-Nu te.as mintii printeso!
In secunda următoare suna si soneria, fiind omul cu pizza..Abia aștept sa plec de aici,sa nu mai fiu datoare cu nimic,mai ales lui. Mâncăm in liniște.Eu i.au doar o felie, nu prea am pofta de mâncare, mai ales in prezența lui. Observ ca pana la plecare si.a petrecut timpul tastând pe telefon încruntat. Nu cred ca are o viață asa faina..Casa lui e cam pustie ,oare familia lui e plecată? Si stă el singur? ...defapt ce ma interesează pe mine, eu vreau doar sa plec.
***
Suntem in drum spre casă. Privesc pe geam si aștept ca acest coșmar sa se termine cat mai repede..
-Te doare adevărul scumpo!?
Bine înțeles ca trebuie sa se bage el in seamă. Nu putea sa tacă pana ajung acasă și sa ne vedeam fiecare de viețile noastre? Bine înțeles că nu putea!
Nu ii răspund nimic, dar tot el adaugă:
-Te.ai supărat? (Râde in sictil)
-Nu.(spun pe un ton răspicat)

Pâna am ajuns in fata casei a fost perfecta liniște. Am respirat ușurată, abia așteptam.
-Ei bine ai ajuns! Poate mai treci pe la mine si pentru altceva. (Imi face cu ochiul)
-Hai pa! (Dau sa ies, dar ma prinde de mână)
-Stai! (Spune calm iar eu ma întorc si il privesc așteptându.ma sa.si ceară scuze)Nu ar fii rău dacă m.ai lasa sa te sărut puțin si eu..Presupun ca ai experiență!
-Du.te naibii! ( ii dau o palmă peste obraz si ies nervoasa din mașină intrând direct în casă fără sa ma uit in urmă)
Nu a fost nici pe aproape la ce ma asteptasem eu..E chiar nebun.
E liniste totală in casa.Rostesc numele părinților, dar nu primesc nici un răspuns. Intru in bucătărie unde găsesc un bilețel de la ei pe masă. Ca de obicei imi spun ca au venit doar sa.si faca un mic bagaj si nu știu când se vor întoarce.

Ora 21:30
Ies de la dus si ajung la timp la telefonul care sună. E Defne.
-Alo, Ema!
-Da Defne, spune!
-Cum adică spune. Pe unde ai umblat? Se tot auzeau prin liceu zvonuri cum ca ai fii fost cu Christian. E adevărat?
-Nu!! Adica am fost cu el pentru ca I.am fost datoare..iar dacă l.as fi refuzat, ar fi spus lucruri naspa despre mine.
-O doamne Ema..si ce ați făcut?
I.am povestit detaliu cu detaliu tot ce se întâmplase si faptul că abia așteptam sa scap de el.
-Profii au zis ceva de mine? (Ma simt vinovata)
-Câțiva v.au pus absent, nimic altceva. ...Iti spun totuși sa nu te îngrijorezi daca auzi zvonuri cum ca tu cu Christian sunteți împreună.
-Am sa incerc...Chiar daca nu e adevărat nimic din aceste zvonuri si tu stii foarte bine.
-A si apropo...Am sa.ti dau o veste cam nasoală pentru tine. Chiar nu știu cum sa iti spun.
-Spune Defne.
-Pai..
-Spune! Ma îngrijorezi (ridic puțin glasul)
-Paii...(face o pauza)profa de română v.a pus pe tine și pe Christian împreună pentru proiect. .
-Ce? Nu cred..nu.. si de ce?(aproape ca încep să plâng)
- Erati singurii absenti si ati ramas doar voi..Poate dacă vorbești mâine cu ea face niște schimbări. . (Încearcă sa ma consoleze)
-E prea nebuna ,dar am sa ma pun si in genunchi numai sa ma schimbe..
Am mai vorbit inca o oră, timp in care aproape plângeam, iar ea ma liniștea.
Ora 22:30
Cobor la bucătărie unde imi fac un sandvici si un fresh de portocale pe care le termin imediat,apoi ma întorc in pat.Din nou, aproape ca in fiecare seară îmi vin in minte amintirile frumoase cu Cole..pana in momentul în care îmi amintesc si de motivul pentru care nu mai formăm un cuplu.
Petrec timpul pe aplicații până apare somnul, iar asta nu durează foarte mult.Imediat adorm cu telefonul in mână!...