Capitolul 42-Datoare!

40 8 0
                                    

Ema Flynn
-Emaa! Ema!Emaa trezește.te altfel vei întârzia! !
La insistentele mamei imi deschid ochii oftand.
-Haide Ema..nu vrei sa faci o impresie proasta!Noi am plecat, nu vrem sa întârziem!
-Bine. (Ma ridic oftând in timp ce mama iese din camera)..
Stiind ca nu prea mai am timp sa iau micul dejun ,decid doar sa ma aranjez.
Ma îmbrac cu o rochita grosuta cu o culoare plăcută peste care imi voi lua si jacheta neagra deoarece se apropie iarna si o pereche de cizme lungi negre.

  O sun pe Defne care ma anunță ca merge împreună cu Dylan asa ca din nou sunt nevoită sa merg singura

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

O sun pe Defne care ma anunță ca merge împreună cu Dylan asa ca din nou sunt nevoită sa merg singura..
Merg liniștită gândindu.ma la faptul ca imediat sunt majora si chiar am nevoie de o mașină. Pierduta in visele mele ,pentru ca sunt o mare visătoare, o masina ma trezește la realitate claxonandu.ma..Gandindu.ma ca e vreun nebun care nu are ce face nu ma întorc, dar vocea ce imi rostește numele imi e cunoscuta, asa ca ma întorc.
-Ema, hai urca!
O doame e Sam..il urăsc. .
-Merg pe jos, nu mai e mult!
-Mai e o grămadă!
Da...stiu si eu ca mai e grămadă. .of..am sa urc si nu o sa.l bag in seama.
-Bine.
-In fata, langa mine! (Zâmbește)
Privesc pe geam si incerc sa il evit, dar văd ca el are chef sa formeze o conversație.
-Stai liniștită Ema..nu mai sunt cel din trecut, nu trebuie sa iti fie teama de mine. Eram un psihopat, dar imediat ce m.am regăsit, imediat ce am descoperit ca Defne e sora mea m.am schimbat..si te rog sa ma ierți pentru tot ce ti.am făcut, chiar daca nu îți e ușor.
-Nu am sa te contrazic Sam..îmi e greu. Coșmarul ila imi vine dese ori in minte..nu știu daca o sa reușesc vreodată sa uit sau sa te consider un prieten atat de bun cum e sora ta, dar am sa incerc.
-Iti multumesc ,Ema!
După câteva minute de liniște, adauga Sam:.
-Si cu Cole cum mai e? Nu mai știu nimic de el.. (devine trist)
-De când nu mai suntem un cuplu ,nu prea mai stiu nimic de el...
-Înțeleg...Am încercat sa il contactez, dar nu am reușit.
-E prea încăpățânat. In fine. Am ajuns, hai.
Coboram din mașina lui care e ca a lui Cole doar ca pe albastru ,ii multumesc pentru ca m.a adus, iar apoi mergem amândoi pe drumul nostru.
In timp ce ma îndrept spre intrarea in liceu, fara sa vreau il observ pe Christian care se uita la Sam cum se îndepărtează, apoi la mine făcându.mi cu ochiul si mestecând din nou o guma ca un golan.
Fara sa ma uit prin jur ma indrept spre vestiar de unde imi iau manualul de română pentru prima ora si ma duc direct in clasa unde se afla si Defne cu zâmbetul pana la urechi.
-Neata! Ce ești asa zambareata!? (Ma așez in bancă)
-Stiai ca Dylan conduce o motocicletă? -Habar nu aveam!
-Cat de dulce e! Mi.a zis ca intr.o zi o sa ma lase si pe mine.
-Sunteți nebuni!
Colopotelul suna de intrare si imediat intra si Christian.
-Neata gagici! (Trece pe lângă noi,iar restul colegilor se intorc spre noi la auzul cuvintelor lui)
Eu ma simt destul de jenata, de rușinata.Nu vreau ca colegii sa aiba o parere proasta despre mine.In schimb,Defne ii zâmbește si ii răspunde cu un simplu "Bună".
Imediat apare si profa de română, cea pe care o urăsc! Timpul trece al naibii de greu. Sunt moarta de plictiseala, iar cand ma gândesc ca trebuie sa suport scoala asta inca mult timp, imi vine sa urlu..
Cu foarte mult greu se termina si ora asta, dar trist e ca următoarea tot cu ea avem..
-Copii ,următoarea ora voi face echipe de cate doi pentru proiect. (Spune profa in timp ce închide catalogul)
Ies nepăsătoare din clasa.Pe hol ma întâlnesc cu Zack.Devin foarte entuziasmata si ii sar in brațe.
-Ce fericita sunt ca ne vedem si noi!
-Scuze Ema..dar sunt in ultimul an si profii deja au început sa ne frece la cap.
-Te înțeleg..Poti sa mai treci pe la mine când ai timp liber.
-Promit ca am sa încerc.. (imi da un fir de par dupa ureche)
Deodată sunt prinsa de mână de către Christian care a apărut de nicăieri.
-O iau pentru cateva clipe! (Se uita spre Zack, iar eu ii fac cu mana in timp ce merg dupa Chris care ma cam trage)
Pana la ieșirea din liceu nu spun nimic, dar cand observ ca ma duce catre masina lui, devin speriată.
-Ce vrei Christian?
-Imi esti datoare, ai uitat?
-Nu te.am pus eu sa intri in prostia mea! (Ridic tonul)
-Mai bine urca păpușă! Nu te violez stai calma!
-Atunci spune ce vrei. Acum avem ora!
-Lasa ora..din cauza ta nu am fost atent ,uitate la tine cate priviri ai atras.Ieri cu unu, azi dimineața cu unul, adinioare cu altul. Pot sa fiu si eu unul dintre ei..
-Ce naiba..nu e ceea ce crezi!
-Eu cred ca ești cam rebelă, umblii dupa băieți. Ca sa nu ti.o spun in alt fel..
-Sunt doar niste amici!!
-Cum spui tu..hai sa mergem.(rade pervers)
-Si daca nu vin ce? (Tip)
-Am sa spun lucruri ce te.ar deranja prin școală..si nu vrei asta.. (spune foarte clar)
Gandindu.ma la ce il poate capul, cu putina teama decid sa urc.
-Daca tot chiulim de la oră, zi.mi macar ce facem?
-In primul rand, mor de foame..mergem la o pizzerie?
-Bine..dar ne întoarcem dupa?(privesc pe geam, pe el îmi e prea teama sa il privesc, plus ca am din nou acea senzație oribila ca atunci cand s.a întâmplat ce s.a întâmplat cu Sam)
-Eu zic sa mai facem ceva.. (spune cu vocea lui groasa, dar draguta )
-Stii..tu nu m.ai ajutat cu mare lucru, deci e destul doar sa mâncăm. (Il privesc, dar rapid ma întorc înapoi)
-Bine..
Văzând ca nu ne îndreptăm spre nici o pizzerie ,ci mai degrabă ne indreptam spre capatul orasului devin agitată si il intreb:
-Mm...atat de departe e pizzeria?
-M.am gandit si o sa comand când ajungem la mine, va fii mai confortabil. (Zâmbește)
Pana am ajuns la el nu am mai scos un cuvânt de teamă sa nu se enerveze si sa.mi faca ceva rau.

-

INDRAGOSTITA FARA SA VREAU!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum