-Yoongi! am răcnit eu când am intrat în camera lui. Dar Yoongi era în pat, dormind de zor, cu un picior pe afară și un braț atârnând la marginea patului. Știam că nu era bine să îl trezesc, iar dacă o făceam, trebuia să pregătesc o rugăciune și vreo trei lumânări. Mi-am dat jos geaca de blugi, aducând-o pe scaunul ce avea niște pantaloni negri de blugi și o bluză albă și am sărit pe spatele lui. Yoongi scoase un scâncet în timp ce își trecu mâna prin păr. -De dimineață, începu el să vorbească cu o voce ușor răgușită. -Îmi lipseai, i-am spus și i-am răvășit părul. -Aishhh, făcu el și se întoarse pe spate și mă privi încruntat, cu fața lui tipică. -Ești nebună. Știi că aseară am avut repetiții până la 1 noaptea. Cât e ceasul. -Cred că 9, i-am răspuns și m-am dat jos din pat în timp ce l-am apucat de picior și l-am tras dintre pături și perne. -Încetează! -Nu mă lua cu asta, fistic. Avem treabă azi. Yoongi se ridică țâfnos din pat și trecu pe lângă mine, ignorându-mă. -Hei, nu fă asta! -Gândacule. Coborî scările apăsat și se opri la bucătărie. -Ți-am adus ceva de mâncare, i-am spus în timp ce scoteam caserolele din plasa de pe masă. -Nu mi-e foame. -Ai slăbit în ultima vreme. Nu am idee cât lucrezi, dar uneori exagerezi. Te încui în studio sau în camera ta și doar compui. Trebuie să ai grijă de tine. -Și uneori te găsesc adormită la ușă, spuse în timp ce se apropie de mine, sorbind din cafea. -Aștept ore întregi. Mă plictisesc și adorm. -E drăguț când o faci. -Doar mă îngrijorez, am completat în timp ce i-am atins fruntea. -Gândacule, șopti el. -Sărăcia naibii, am zis și eu la rândul meu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
