°Together°

Chapter 39

Arătam dezastruos. Aveam un pansament pus la nas, dar purtam și o mască neagră care să îmi acopere jumătate din chip. Eram pe scaunul din față, lângă Jin, care conducea în timp ce privea din când în când în oglinda retrovizoare. Suga era în spate, cu mâinile pe lângă corp, privindu-mă.
-Nu am vrut să îți sparg nasul, îmi spuse în timp ce își legă șireturile. Nu știam că un braț de canapea îți poate rupe nasul.
M-am uitat urât la el și am oftat.
-Nu e vina ta. Se mai întâmplă și ghinioane.
Jin doar chicoti și frână când am ajuns în fața casei lor.
-De ce am venit aici? am întrebat și am deschis portiera în timp ce îmi puneam gluga unei geci roșii de la Jin pe cap.
-Nu ai mai fost de ceva timp pe la noi. Jimin vrea să mănânce din nou brioșele tale cu afine.
-Mda, spuse sec Suga și mă luă de braț.
-Știi că nu am dispoziția pentru a găti, Jin.
-Știu știu.
Am deschis ușa și mai-mai că am sărit din loc. Toți băieții au țipat "La mulți ani!" și au inceput să cânte în timp ce mi-am proptit mâna pe inimă.
-Dumnezeule, o să mor de tânără!
Am intrat în casă, iar Namjoonie venise cu un tort în mână, de culoare roz, decorat cu căpșuni și bezele.
-Suflă în lumânări, norocoasă mică, îmi spuse el și zâmbi.
-Îmi doresc să am nasul întreg, am spus și am stins lumânările colorate.
Râsete au răsunat în jurul meu în timp ce am simțit cum Yoongi își împleti degetele cu ale mele.
-La mulți ani, șopti și mă strânse în brațe.
Cadouri. Nu eram o fană a lor, dar vedeam cadouri și băieții priveau nerăbdători la ele.
-Hai, deschide-le, zâmbi Jin și se așeză pe podea, între Jimin și Hobi.
Taehyung nu avea nici o grijă. Mânca liniștit din tort în timp ce făcea ochii mari, privindu-ne.
-Al meu e primul, șopti el cu gura plină.
Yoongi îl lovi în umăr în joacă, iar Jin îi adusese niște șervețele din bucătărie.
-Pe cât de drăguț ești când mănânci, începu el, uneori te faci ca un purcel când vine, rosti în timp ce îi șterse obrazul și gura.
Am deschis cadoul lui Taehyung și aproape mi-au picat ochii.
-Tae, am șoptit pe un ton stins, tu ești ceva miliardar de ai mereu bani de Gucci?
Înăuntru era o cămașă frumos brodată, albă, cu model pe guler.
-A trebuit să mă rog de Yoongie-hyung ca să îmi spună ce măsură ai la bust.
Am făcut ochii mari.
-Poftim?
-Știi tu, doar o faceți des, adăugă și mai luă o felie de tort. Mi-a spus că sunt moi.
-A spus că ce? Puteai să mă întrebi pe mine! Și tu, am început în timp ce l-am pocnit pe Yoongi cu minunata cutie. Tu ce chestii vorbești când nu sunt de față?
-Zice că ai buze dulci.
-Și uneori îl aud în baie cum îți strigă numele, adăugă Hoseok în timp ce tuși sfios.
-Ce naiba mă? Tu te masturbezi în baie cu gândul la mine?
Și l-am lovit cu două cutii de data asta. Toți au început să râdă, iar eu mi-am tras la loc masca pe față. Nu aveam chef de vreo sângerare în caz că iar mă loveam.
De la Jin primisem o bluză în dungi, cu două mărimi mai mari, care era la baza gâtului, cu roșu și negru, îmi dăduse și o poză cu  el spunând că "Trebuie să vezi ceva frumos în fiecare oră a zilei", Jimin îmi luase un pulover negru, subțire, pe care scria " How can an angel love me?", RapMon îmi cumpărase colecția de la Vampire Knight și mie efectiv îmi picase falca, murmurând în continuare numele vampirului pe care îl avusesem crush în anii de gimnaziu, inclusiv prima jumătate a clasei a noua, domnul Kaname Kuran, de la J-Hope primisem o pereche de adidași albi, cu logo-ul de la BTS în spate, iar Kookie îmi întinse sfios o cutie cam prea mare, pătrațoasă, iar înăuntru era un animăluț, o pisică micuță și albă, care torcea de zor.
-Ce drăguță e, Dumnezeule, am spus în timp ce o strângeam în brațe și o mângâiam.
-Ce nume o să îi pui? întrebă Tae, iar Jin îi șterse bărbia căci îi rămăsese niște glazură pe acolo.
-E fată? am întrebat?
-Băiat, rosti Jungkook.
L-am privit pe Yoongi care stătea îmbufnat, gelos că micul ghemotoc primea mai multă atenție.
-Îi voi spune...Raffe.
-Raffe?
-Da. E alb și elegant pisoiul ăsta. Raffe e numele perfect pentru el.
Raffe e prescurtarea de la Raphael, un arhanghel puternic.
Nu îmi venea să cred ce nume îi pusesem.
-Și evident că de la mine ai mai multe haine cu numele meu, spuse în timp ce scoase o pungă neagră și restul e acasă. Dar cred că o amân până ce ai nasul mai bine.
Am mijit ochii.
-Raffe, mi-aș fi dorit să fi fost câine să îl fi mușcat de cur în secunda asta.
-Nici în visele tale, adăugă și mă ciupi de braț.