Yoongi îmi tot cotrobăia printre haine.
-Ce tot cauți?
-Pantalonii mei.
-Ai tăi?
-Da. În caz că nu remarci, nu am pantaloni, punctă el în timp ce dădu din picioarele palide.
-Super fund, am accentuat eu în timp ce îl plesneam peste fesa stângă.
-Ce Doamne...
Își dădu ochii peste cap și apucă perechea de pantaloni de training. Se îmbracă imediat și își trase o bluză cu mâneca lungă, largă, roșie, cu dungi albe.
-Sunt norocoasă să te văd așa gol.
-M-ai văzut și mai și, comentă și împinse scaunul pe care eram așezată.
-Acum iar ești rău cu mine.
-Sunt cât se poate de dulce.
Deschise ușa și după ce veni de la baie, mă trase în bucătărie.
-Am făcut cafea, vorbi și îmi dădu o cană cu un dinozaur verde care zâmbea ciudat.
-Serios? am întrebat în timp ce am punctat spre maimuțoiul desenat.
-Foarte serios, rosti și își luă cana lui neagră, pe care scria "Forever a hoe".
-Ți se potrivește, am încercat eu să fiu subtilă, dar subtilă pe naiba.
-Nu mă fă să te trântesc pe podea și să te fac să nu mai mergi o lună.
-Mă ameninți cu sexul?
-Vrei să îți dau scrisoare sau cum?
Și vechiul cur în cer și pământ, pe nume Yoongi, s-a întors. Zâmbind am băut cafeaua și m-am retras în dormitor, mergând la un duș. Am ieșit cam după o oră, cu un prosop și am intrat în dormitor.
-Yoongi, ce naiba?
Yoongi era gol pușcă, cu o pereche de haine în mână.
-Umm...
Stăteam ca ultimii proști ai pământului și ne priveam. Blocată, prosopul căzu de pe mine, iar el ridică o sprânceană.
-Nu e rău. Ai mai slăbit și ai ceva forme acum.
-Ce nesimțit ești!
-Eu?
-Nu, cum să fii tu unul?!
Am luat imediat prosopul și m-am acoperit, iar Yoongi trecu pe lângă mine, fără vreo grijă. Parcă eram invizibilă. Mai trebuia să îl văd gol și în bucătărie sau în timp ce exersa vreo coregrafie și îmi dădeam foc la viață.
M-am întors și am intrat în baie, încercând să îi zic ce trebuia. Dar deja dădu drumul la apă și i-am auzit vocea:
-Ce căcat e asta? Ai terminat toată apa, Doamne! Vai, e rece, vai!
Și ieși din duș, leoarcă, cu părul lui roziu lipit de frunte, aproape alunecând pe gresia din baie. M-am întins să îl prind înainte să îi vad creierii împrăștiați pe aici și acesta căzu peste mine, eu venind pe spate, peste coșul cu rufe.
Cred că o să am o vânătaie serioasă de la căzătură.
Arătam ca niște proști care au avut o beție de zile mari. Am auzit scârțâitul unei uși și am întors capul. În prag era Taehyung, cu gura larg deschisă și cu o plasă în mână.
-Umm, vă las să continuați.
-Nu, drace! Ajută-mă! am strigat eu la el.
Dar Yoongi doar îi aruncă o privire și Tae dispăru din raza mea vizuală.
-Dă-te de pe mine!
-Alic...Sângerezi! icni el.
Se ridică imediat și își trase un short verzui pe el.
-Te doare?
-Ce să mă doară?
-Capul. Îți curge sânge.
Mi-am atins partea dreaptă a capului și am simțit un lichid cald pe degete.
-Perfect. Acum am și capul spart, am murmurat în timp ce îl luam la pumni.
M-am îmbrăcat în grabă cu un training albastru și m-am privit. Ce dezastru frate îi ăsta?!
-Am capul spart, m-am plâns eu din nou în timp ce Yoongi intra din nou în baie, cu niște plasturi și bandaje în mâini, având un maiou negru pe el.
-Ți-ai spart capul, comentă domnul cur în sus.
-Am încercat să te prind, am obiectat în timp ce Yoongi mă bandajă.
-Mă descurcam, replică el.
-Ai țipat de parcă ți-ar fi venit ciclu, l-am împuns cu degetul în piept.
Pufni în timp ce îmi prinse nasul între două degete.
-Au, stai! Du-te naibii, lasă-mă!
Începu să râdă și mă sărută imediat.
-Taehyung ne așteaptă.
-Cred că a devorat tot frigiderul, am comentat în timp ce îi dădeam un șut în fund.
Mă privi amenințător și mă prinse de picioare.
-Ce tot...
Și uite cum m-a târât pe scări, eu devenind din nou mătură, o mătură umană cu un cap spart.
