A trecut aproape o lună de când Yoongi a plecat în turneu cu trupa. Am mai ținut legătura cu Tae, el povestindu-mi despre fanii drăguți pe care îi întâlnise, despre faptul că Namjoon iar a stricat microfonul si Jin a încercat să îl consoleze, dar îi stricase și lui microfonul și amândoi au trebuit să împrumute microfoanele lui Jimin si Kookie și de faptul că Yoongi era iar cu un cur în cer și unul în groapă.
Am încercat să îl sun, dar jur pe ce e mai sfânt și de porțelan, nu a răspuns. I-am dat și mesaje, dar drăcia naibii nici nu a răspuns.
-O să îl rad în cap în timp ce doarme, am murmurat în timp ce mâncam niște salată care avea bucățele de tofu.
Purtam o pereche de pantaloni de pijama în dungi, de culoare albă și un tricou lung, negru, cu numele lui Yoongi pe spate. Aveam părul desfăcut, recent mă vopsisem în culoarea ciocolatei cu lapte.
-Măcar ar putea să sune, am murmurat din nou și am înfipt furculița în bucata de tofu, imaginându-mi că aia e fața lui Yoongi și îi scot ochii.
Am mâncat bosumflată și apoi am dus bolul la bucătărie. Am urcat la etaj, am scăpat de pantaloni și am rămas așa, fără ei. Singură, în casă, mă simțeam ca o pasăre în colivie. Dar sincer îmi era prea lene să ies afară, să vorbesc cu toți, să socializez.
Am ajuns la parter și am zărit ușa de la intrare pe jumătate deschisă.
Am apucat umbrela din colțul scărilor și am strâns-o în mână. Mergând tiptil am zărit o siluetă cu păr roziu în living în timp ce îmi ridica telefonul.
Am ridicat și eu umbrela amenințător și i-am tras-o în cap ca la gândac.
Siluetă se aplecă la contactul dintre capul lui și umbrelă, scâncind.
-Așa mă întâmpini?
Am scăpat umbrela și că aceasta căzu cu zgomot surd.
-Târfă ce ești! Am țipat la el. Nu ai sunat deloc!
-Am fost ocupat, îmi spuse Yoongi și mă privi în ochi, zâmbind.
-Ocupat, la naiba. Măcar la culcare, am murmurat și mi-am pus mâinile în sân, lăsând privirea în podea, uitându-mă la bocancii lui negri, cu talpă groasă.
-Mi-a fost dor de tine, rosti și mă îmbrățișă.
Îmbrățișarea era una călduroasă. Îmi lipsise cu adevărat, dar îi înțelegeam munca. Am luat o gură de aer și l-am strâns și eu în brațe, afundându-mi fața în materialul hanoracului crem.
-Și tu mi-ai lipsit.
-Ți-am luat astea, îmi șopti și îmi întinse o sacoșă neagră.
-Ce e?
-Doar uită-te, mă îndemnă el.
Am scotocit și am găsit un hanorac, cu numele lui, evident, dar într-o manieră mai drăguță, mai stilată.
-Ăsta e nou, am șoptit.
-E recent. Schimbarea scrisului e destul de nouă și nu au apărut încă pe piață.
-Deci mă pot considera o norocoasă.
-Și eu sunt norocos, rosti în timp ce își trecu mâna prin părul meu.
Iar la fund am zărit o eșarfă neagră, dintr-un material moale, plăcut la atingere. Eșarfa avea desenate câteva simboluri micuțe la capete, ușor aurii.
-Mătase?
Afirmă din cap și mă privi în timp ce deschideam cutiuța aflată la fundul sacoșei. Înăuntru era un inel micuț, simplu, de culoare argintie, cu numele lui gradat înăuntru.
-Am și eu unul, doar că scrie numele tău, șopti și îmi arătă mâna dreaptă.
Am zâmbit fără să vreau în momentul în care îmi așeză micuța bijuterie pe inelar.
-Am crezut că nu îți nimeresc mărimea, glumi și își împleti mâinile cu ale mele.
L-am privit și am zâmbit și eu.
-Mă bucur că te-ai întors.
-Și am liber o săptămână. Îți vine să crezi? Concertele au făcut senzație și al nostru manager s-a îndurat și ne-a dat liber.
-Serios?
-Da.
-Ceilalți unde sunt?
-Jimin a ieșit în oraș cu Jungkook și V, iar Jin si Namjoon sunt la casa noastră, probabil strică sau repară lucruri.
-Și Hobi?
-Doarme dus pot spune. E chiar obosit.
-Nu tu trebuia să dormi?
-Eu trebuia să te văd pe tine, șopti și mă sărută.
-Mă duc să îți pregătesc ceva.
-Nu te grăbi, rosti și își scoase hanoracul, rămânând în tricoul lui alb.
-Bun venit, i-am zis și am intrat în bucătărie.
-Acasă e acasă.
