°Together°

Chapter 38

Eram chioară de somn. Simțeam cum îmi pică ochii în gură și cum mintea mea o ia prin laterale. Auzeam înjurături și apoi câteva bufnituri.
Ori Yoongi iar se ia la trântă cu patul ori eu am ceva probleme de auz. Am dat pătura la o parte sesizând locul gol de lângă mine. Era rece. M-am ridicat, balansându-mă de parcă eram mahmură și am deschis ușa. Am coborât scările în timp ce mă țineam de perete, atentă să nu îmi rup niște coaste. Nu de alta, dar mai am nevoie de ele, măcar până la 80 de ani.
Lumina în living era aprinsă și am zis că îmi arde retina la cât de puternică era. Am intrat în bucătărie și aproape mi-a picat falca. Taehyung era în boxeri, băgat pe jumătate în frigider, iar Yoongi avea un aspirator în mână.
-Ai făcut mizerie ca la porci! strigă Yoongi furios, vrând să îi dea una cu tubul de la aspirator în cap.
-Dar îmi era foame, s-a plâns Taehyungie pe un ton de copil, cu o cutie de cereala cu fructe uscate în mână.
Ce dracu' căuta Tae în bucătărie, trecut de miezul nopții și în boxeri mai ales, în casă la mine?
Yoongi era îmbrăcat doar cu o cămașă lungă, albă și avea o șosetă în picior. Nu avea pantaloni.
Era ceva zi fără pantaloni sau cum că nu mă prind? Nu am mai avut răbdare așa că am prins aspiratorul din mâna lui Yoongi și am răcnit la Taehyung:
-Mișcă și dormi păduche ce ești!
TaeTae mă privi speriat apoi îmi zâmbi dulce și îmi împunse nasul cu vârful degetului lui.
-Poc, făcu și dispăru din bucătărie în timp ce dansa și mânca din cutie.
M-am întors spre Yoongi și am țipat și la el:
-M-ai trezit din somn, cap de dovleac!
Mă privi perplex și își trecu mâna prin părul de un roz ceva mai închis acum.
-Nu am nici o vină pentru asta, începu și își scoase și cealaltă șosetă. Și eu trebuia să dorm acum. Dar m-a trezit un zgomot. Și când am coborât aici, Taehyung dansa ciudat în timp ce băga mâna în cutia cu cereale. Și să nu zic că nu avea decât chiloți pe el.
Frântă, am dus aspiratorul la locul lui și m-am așezat pe scaun în timp ce Yoongi își trăgea pantalonii de pijama din mătase bleumarin. Cămașa fusese înlocuită acum de un maiou lung și larg, alb.
-O să îmbătrânesc prematur cu voi, m-am plâns în timp ce cap de panseluță îmi întinse mâna.
-Hai să ne culcăm acum din moment ce am terminat tărăboiul.
M-am chiorât la el și nu i-am luat mâna. Yoongi strânse din buze. Știu că era țâfnos sau orice altceva, dar cam eram sătulă să dau de oameni goi în bucătărie, de Kookie și Tae cum se călăreau pe canapeaua din livingul meu sau să adun cioburi de farfurii făcute de Namjoon.
Eram obosită pot spune. Relația asta era prea dusă la extremă. Mă durea capul și îmi era greață.
-Ești cam palidă, îmi spuse Yoongi.
-Cred că o să vomit, m-am plâns și am mers la baie.
Nu am închis ușa după mine, dar i-am simțit degetele lui Yoongi cum îmi dădea părul la o parte. M-am lăsat moale apoi, sprijinindu-mă de el și am clipit obosită.
Cred că era din cauză că am fost ocupată cu universitatea și unele turi duble nu prea mi-au prins bine.
-Ai temperatură, șopti în timp ce mă ridică de pe podea.
Impecabil, m-am și îmbolnăvit. Eram perfect bine acum o secundă și baam, nu mă simt mai bine decât un cadavru.
-Mâine stau cu tine, îmi spuse el în timp ce mă înveli. Îmi tamponă tâmpla cu un prosop cald și mă privi cu ochi îngrijorați.
-Voi fi bine. Trebuie doar să dorm, i-am răspuns și am zâmbit cam strâmb.
Yoongi se apropie de fața mea și l-am oprit.
-Fără săruturi sau atingeri. Aș putea să te îmbolnăvesc și nu îmi doresc asta.
Ultima dată când a fost bolnav a stat la pat aproape o săptămână. Se ridica doar de mergea la baie și apoi înapoi la culcuș. Avusese febră destul de mare și un bax cu șervețele era mereu lângă el.
-Și nu mai pot eu de boala ta, rosti sfidător și își apăsă buzele de ale mele.