M-am întors pe o parte și am zărit o claie de păr de un verde șters și o piele palidă. Yoongi avea ochii închiși, dormea adânc, asta era sigur, iar părul lui era un dezastru drăguț. Respira regulat, și avea un braț în jurul unei perne. Purta un tricou alb, care i se ridicase și îi puteam zări o parte din abdomen și niste pantaloni în dungi, bleumarin. L-am învelit și i-am atins în treacăt brațul stâng. Avea pielea rece, deci bănuiam că dormise dezvelit. Pleoapele i-au fluturat și ochii i s-au deschis. Era obosit, îmi puteam da seama. Avea o pereche de cearcăne vineții, iar ochii îi erau ușor neclari. -Iar te-ai culcat la trei, nu? l-am întrebat în timp ce i-am tras plapuma albă până în gât. -Aproximativ. Cred că era două și ceva. -Mereu e la fel, am murmurat în timp ce îl priveam cum își trece mâna prin păr. -Scuze, șopti și mă luă de mână. -Doar nu vreau să te forțezi prea mult. Nu îmi doresc să văd cum te simți rău. -Mă simt bine, doar puțin obosit. -Dormi la loc. Și l-am îmbrățișat. Pielea lui rece începea să se încălzească și simțeam cum respirația îi devenea regulată. Era un campion la categoria somn. Dar și un luptător.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
