Alice: Nemernicule.
Alice: Gândac de bucătărie.
Alice: Cap de varză.
Yoongi: Oaie.
Alice: Nu te lua de parul meu, mentă.
Yoongi: Tu te iei mereu de al meu.
Alice: Bate la ochi.
Yoongi: Ca și prostia ta.
Alice: Ouch. A durut. Dar știi unde?
Yoongi: Nu intreb că știu răspunsul.
Alice: Te cert pentru că m-ai încuiat afară.
Yoongi: Meriți.
Alice: M-ai dat afară din propria mea casă.
Yoongi: Vorbești prea mult.
Alice: Deschide ușa sau o sparg și tu plătești daunele.
Yoongi: E ușa ta, nu am de ce plăti.
Alice: Și casa mea așa că nu pot fi dată afară din ea, dobitocule.
Yoongi: Dă-mi un sărut și te iert.
Alice: Mai bine pup o vacă în bot decât pe tine.
Yoongi: Vezi că nu îți deschid.
Alice: E CASA MEA.
Yoongi: ȘI NU ÎMI PASĂ.
sent at 08:30 || seen at 08:31
Alice: Fie.
Alice: Acum nu răspunzi?
Alice: Tu așa adormi?
Alice: Creier de mentă.
Alice: Știi ceva, eu sparg ușa.
Alice: Yoongi, deșchide.
Alice: Hai mă.
Alice: E frig.
Alice: Deschide odată animal mutant și sec ce ești.
sent at 08:35 || seen at 08:36
Alice: Yoongi...
Alice: Sunt într-un tricou dobitocule și nu am nici pantaloni.
Alice: Deschide naibii.
sent at 08:37 || seen at 08:37
Nu îmi vine să cred că mă gândesc să îmi sparg propria ușă din cauza unei castane.
Mă duc lângă fereastră și îl vad tolănit pe canapea, cu farfuria cu fursecuri în mână.
-Simt că o să îi rup gâtul ăla și o să îi fac fața chiftea cu farfuria.
Și am apucat geamul, care spre norocul meu era deschis.
Am intrat, iar Yoongi puse farfuria pe masă.
-Arăți mai bine pe jumătate îmbrăcată, începu el și mă privi.
-Animalule, spun și arunc în el cu ce era pe noptiera de lângă mine. Un bibelou cu o pisică și îl nimeresc în piciorul stâng.
-Agresiune fizică, începu el.
-Să vezi ce agresiune fac eu cu tine.
Și m-am apropiat de el, luând perna de pe canapea și fursecul.
Fursecul l-am mâncat, normal, iar cu perna l-am lovit la parter.
-Ah, făcu el surprins și își duse mâna acolo. Am noroc că nu era vreun obiect mai dur.
Și i-am ars cu genunchiul drept acolo.
-Uite ceva dur, am spus și după ce l-am văzut cum cade la podea, m-am așezat la podea.
-Dă-te de pe mine, femeie obeză.
-Spre surprinderea ta, am doar 50 de kilograme, intelectualule.
Și am rămas acolo, nemișcată ca piatra.
-O meriți, și i-am ars un bobârnac în cap.
