Yoongi adormise la propriu în timp ce îi aplicam pudra pe față. Avea capul pe marginea canapelei și părul îi era cam dezordonat, acoperind jumătate din ochiul drept. Dormea cu gura deschisă și m-am ocupat de pomeții lui. Își mișcă puțin capul și trase o gură mare de aer, apoi își continuă somnul de prințesă. Atingeam cu un mic burețel mandibula când deschise ochii și mă privi încruntat. -M-ai trezit, mormăie Yoongi și îmi luă din mână creionul de ochi, uitându-se la el. Se încruntă și apoi îi rupse vârful. -De ce ai făcut asta? l-am întrebat în timp ce îl luam din mâna lui. Dormi la loc. Își strânse buzele într-o linie subțire și miji ochii. -Nu pot dormi când tot fâțâi chestiile alea pe fața mea. -Taehyung nici măcar nu se plânge când îi fac sprâncenele sau când îl demachiez. Numai tu ai gura mare și comentezi. Uneori îmi vine să iau ceva și să i-l îndes pe gât, să tacă. Să tacă și să mă lase să fiu atentă. -Pot încerca eu să îți fac sprâncenele, spuse în timp ce scoase o pensetă din trusa violet. -Nici să nu te gândești. Prefer să îmi rad sprâncenele decât să mi le smulgi tu. Își miji din nou ochii și lăsă arma letală înapoi în poșetă, apoi își dădu jos vesta neagră. -Mă obosești psihic, comentă și se întinse pe spate. -Tu doar taci și lasă-mă să îmi fac treaba. Mofturos mai era. M-am așezat în genunchi și i-am conturat ochii, iar când îi deschise, privise fix în ai mei. -Tu nu prea folosești machiaj. -Nu am de ce să folosesc, Yoongi. Am o față de bebeluș, am râs în timp ce estompam și îi dădeam părul de pe frunte. Părul îi era moale și mirosea a portocale. În comparație cu al meu, al lui era chiar perfect. Nu avea vârfuri despicate. Mă simțeam brusc geloasă pe podoaba lui capilară. M-am lovit cu vârful pensulei în frunte ca să îmi revin și am scos din trusă sau am vrut să scot rujul de culoarea cireșei coapte. -Unde draci e? am icnit și am răsturnat tot conținutul. L-am pierdut? Am căutat printre farduri și am deschis fiecare cutiuță. -Yoongi, ai văzut tu ru... M-am întors și Yoongi avea ditamai dunga pe față. -Ce dracu' ai făcut? am țipat și am apucat rujul din mâna lui. Nu numai că era rupt, dar zici că niște oameni i-au dat cu sapa în plină gură lui Yoongi. -Dumnezeule, m-am plâns și am scos un șervețel demachiant. Și m-am chinuit să fac asta, l-am certat în timp ce ștergeam pigmentul roșiatic de pe fața lui, la un loc cu pudra. Yoongi doar chicoti în timp ce îi frecam obrazul și aruncă micul capac negru cu auriu. -Se mai întâmplă și accidente, adaugă și își desfăcu doi nasturi de la cămașă. -Vrei să îți arăți pectoralii inexistenți? am comentat supărată și am luat alt șervețel. Doar îmi aruncă o privire pe sub gene și apucă cureaua blugilor mei, trăgând de ea. -Ce tot... Trase de curea imediat, iar eu m-am dezechilibrat. Am scăpat din mână pachetul cu șervețele și am venit peste el, dând cu fața, și când zic fața, mă refer cu toată, de brațul canapelei. Ceva pocni și nu știam exact ce era. Până când m-am ridicat, am simțit un lichid cald picurând pe pantaloni. În fața mea, Yoongi era de piatră. Avea ochii mari și gura deschisă. -Ce? l-am întrebat și mi-am dus mâna la nas. O vai... Aveam nasul spart. Era spart! Am făcut și eu ochii cât cepele și am apucat tricoul de pe podea în timp ce îmi lăsam capul pe spate. -Nu e de ajuns că am avut și capul spart, acum mai am și nasul rupt. M-ai urmează doi dinți și vreo trei coaste și voi fi perfectă. Yoongi mă ridică imediat în brațe și încercă să iasă pe hol, dar mă lovi de cuier. -Mai bine merg pe picioarele mele, am adăugat și am deschis ușa. -L-am sunat pe Jin, anunță Yoongi și își trase geaca kakii pe el. E pe aproape. Un nas spart...un cap spart... Doamne sfinte!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
