Capitolul 21

5.1K 182 81
                                        

M-am trezit in pat plina de transpiratie. Doamneeee!!! Se pare ca a fost doar un vis. Ma bucur atat de tare! Dar trebe sa fac ceva ca Melisa sa-si revina. Chiar daca visul cu parintii mei m-a speriat extrem de tare , nu puteam sa nu aud muzica de la parter.  Plangeam singura in intuneric stiind ca Harry le-ar putea face ceva rau parintilor mei. Eram suparata si ofticata fiindca eram atat de neputincioasa. Ma are la degetul lui mic. E ..... e atat de stresant totul! Trebui sa accept cumva ideea ca voi ramane aici. M-am dus la baie , am facut un dus si m-am schimbat , dupa care m-am asezat pe pat si ma holbam la tavan. Am auzit pasi pe scari care se indreptau catre camera mea. Usa s-a deschis si si-a facut aparitia Harry. 
-Trebuie sa vorbim. Stai....tu plangi?
-Da. ( am raspuns eu printre lacrimi)
-Imi pare rau pentru ce am facut ok?
Nu pentru ca te-am pedepsit ci pentru ca i-am lasat sa te atinga. De acum iti voi aplica doar eu pedepsele .
Am dat din cap aprobator. A incercat sa se apropie de mine dar m-am asezat mai incolo.
-Ti-e frica de mine?
-Da. ( am spus jucandu-ma cu paturica moale de pe pat)
-Ma bucur. Sper ca de-acum vei avea mai multa grija la conportament .
M-am hotarat sa-i intru in joc. Cu incapatanarea nu va merge niciodata. Nu o sa reusesc sa plec. Asa ca , v-a trebui sa fiu draguta.
-Nu Harry , mie imi pare rau. Trebuia sa te ascult.
-Tu tocmai ti-ai cerut scuze fara sa urlu la tine sa o faci?
-Da . Imi pare rau. ( si l-am pupat pe obraz cu o incenta care a venit din interiorul meu. )
Ma simteam singura si goala pe interior. Vroiam sa am pe cineva langa mine care sa ma sprijine. Vroiam sa am prieteni in jurul meu . Toate acestea s-au adunat creandum-i un impuls neinteles de a-l imbratisa. Am si facut-o.
-Ce s-a intamplat cu tine? Ai febra?( a spus el punandu-mi mana pe frunte si uitandu-se la mine de parca mi-as lua zborul in orice moment) Esti bine?
-Da . Dar am avut un vis urat.
-Ce vis?
Oare sa-i spun? Cred ca o voi face.
-Am visat ca parintii mei au murit.
S-a uitat la mine patrunzandu-mi in sufletul meu cu ochii lui de smarald. Se uita la mine de parca m-ar intelege.
-Imi pare rau ca ai visat asta. Nu vreau sa te intristez si mai tare dar esti constienta de faptul ca asta chiar s-ar putea intampla asai? Si chiar daca nu o sa se intample nu o sa-i mai vezi.
-Stiu. Dar chiar daca nu o sa-i mai vad vreau sa stiu ca sunt bine. Nu as putea trai cu gandul ca nici macar nu mi-am luat adio de la ei. Mai am sa le spun atatea lucruri...
Harry nu a spus nimica. M-a strans la pieptul lui. Era atat de cald. Acum mi-am dat seama ca miroase si incredibil de bine. I-am inhalat mirosul umplandu-mi plamanii cu aroma ametitoare.
-Tu tocmai m-ai mirosit? ( a intrebat el chicotind)
Imi place acest Harry. Dar nu pot uita tot ce mi-a facut. Nu pot uita cum dadea in mine.
-Da am facut-o.
Mi-a lasat un mic pupic pe frunte .
-E cam tarziu . Pune-te sa dormi.
M-am decis sa nu comentez.
-Bine. Noapte buna Harry.
-Noapte buna micut-o.
A stins lampita de pe noptiera si a iesit din camera. Oare a fumat ceva inainte ? Ce-I cu compoartamentul asta?
Din perspectiva lui Harry,
Nu-i voi mai lasa niciodata sa o atinga nici macar cu un deget. Saraca era tramatizata. Pun pariu ca nici macar nu stie ce zi e maine. E ziua ei de nastere si daca lucrurile decurg bine , o sa-i fac o surpriza placuta. Pentru asta insa , va trebui sa ii dau somnifere. Am luat cateva si le-am moharat , punandu-le in apa pe care i-am dus-o sus mai tarziu. Alea vor trebui sa o tina inconstienta cateva ore.
Din perspectiva lui Rebeka,
M-am trezit cu o usoara durere de cap. Nu mai eram in patul in care m-am culcat. Ce s-a intamplat???????
Asta e un... spital? Ce naiba am patit?
Harry a intrat in incapere cu un zambet larg pe fata.
-Vin-o cu mine , fara intrebari.
L-am urmat pe un coridor lung si am intrat intr-o camera micuta . NU-MI VINE SA CRED!!!!!! Aceia sunt ......
-Mami, tati!!!!!!!( am strigat din tot plamanii in timp ce fugeam spre ei . Nu-mi vine sa cred ca m-a adus aici)
Glasul dulce al mamei mele nu-si pierdu-se din veselie si nici al tatalui meu.
-Rebeka !(spuse-ra amandoi la unison) La multi ani scumpa noastra!!!!
Ce ??? E ziua mea? Cu tot ce s-a intamplat am si uitat ca azi e ziua mea. Am stat mai mult de trei ore povestind cu parintii mei. Ma bucuram atat de mult ca sunt cu ei ! Dar Harry nu a parasit incaperea nici macar o clipa. Statea cu privirea atintita la mine . Simteam ca era nervos. Ma atintea cu privirea si stiam ca daca spun ceva gresit , totul avea sa ia o intorsatura drastica. La un momentdat , m-a chemat cu el pana pe coridor , unde mi-a spus:
-Stiu ca nu e tocmai ce vrei sa auzi de ziua ta , dar va trebui sa ti-o spun si te voi lasa pe tine sa alegi. Deci , uita cum sta treaba. Te-am aduc aici ca sa-ti indeplinesc dorinta . Mai ai 30 de minute sa le spui tot ce ai de spus , dupa care va trebui sa punem in aplicare decizia le care o iei. Acum ii vei vedea pentru ultima oara si ai doua variante. Prima ar fi sa iti iei adio si pur si simplu sa plecam iar a doua ar fi sa le dam si lor ce i-am dat Melisei. Nu o sa-si mai aduca aminte de tine dar macar nu vor suferi.
Ochii mei s-au umplut de lacrimi. Stiam care-i alegerea corecta. Nu trebuia sa fiu egoista dar inca vroiam sa plec , sa ma intorc la ei. Insa , daca Harry le dadea acel ser , nu as mai avea la cine sa ma intorc. Oricum , santele ca eu sa scap erau una la un milion. Casa avea securitate maxima si nu ma lasau oricum singura mai mult de 5 minute. Stiam care-i alegerea corecta dar nu puteam sa-i spun. Nu ma lasa inima sa rostesc acele cuvinte. L-am privit fix in ochi si stia la ce ma gandesc. A dat aprobator din cap.
-Pentru asta mai primesti o jumatate de ora. M-a strans in brtate , dupa care mi-a facut semn sa intru.
-Peste fix o ora , voi veni cu serul si il voi administra direct. Poti sa le spui ce vrei. Oricum nu o sa-si aduca aminte de nimic.
Am pasit tremurand in salon.
-Ce ai patit scumpa mea ? (Intreba mama ingrihorata)
-Mami , tati , trebuie sa va spun cate ceva. Va rog sa ma ascultati pana la sfarsit. Vara asta a fost ingrozitoare. Cand a murit Amalia , eu am fost rapita si dusa la Harry. El m-a tinut captiva. M-a obligat sa dorm cu el iar cand am scapat, el s-a intors fiindca l-ati angajat ca bona. Dupa ce ati ecat m-a rapit din nou iar el si prietenii lui mi-au facut lucruri ingrozitoare. Ieri , mi-am dat seama ca nu mai am nici o santa de scapare iar dupa un vis ingrozitor , Harry m-a lasat sa va vad pentru ultima oara si sa va spun tot ce am pe suflet . Va mai aduceti aminte cand.......( discutia a continuat mult timp , pana cand sa ajung la sfarsit).
In final , vreau sa va spun ca va iubesc extrem de mult. V-am iubit si va voi iubi mereu. Viata mea e deja distrusa dar sper sa va faceti bine si sa fiti fericiti. Ati fost niste parinti minunati.
As mai avea atat de multe de invatat de la voi dar nu pot fi toate dorintele indeplinite. Chiar daca acum ne despartim , vreau sa stiti ca veti trai pe vecie in inima mea si ca o sa va iubesc pentru totdeauna. (I-am inbratisat avand grija la branulele , firele si aparatele cu care erau inconjurati , i-am prins de mana si le-am lasat cate un pupic pe frunte. Erau muti de uimire din cauza a tot ce am spus. Harry intra in camera insotit de Louis si Luke. )
-Timpul a expirat. Te rog sa te indepartezi de paturi.
Mainile mele s-au inclestat in mainile parintilor mei.
-Rebeka sti bine ce am discutat oricum te-am lasat o ora jumate. Nu exagera.
Am inceput sa tremur violent. Ochii mei lacrimau.
-Luke , Louis , luati-o. 
M-au prins de brate si m-au luat la o parte. Mama si tata au inceput sa strige iar cei doi ma tineau prea strans ca sa pot scapa. Am dat tot ce aveam din mine. Harry s-a apropist de ei si le-a afministrat serul. In urmatorul moment ai mei s-au linistit si aveau o fata confuza.
-Ce a patit fetita aia? ( l-a intrebat mama pe Harry)
-Nimic doamna. Are probleme. O sa o ducem acum in salonul ei. Scuzati-ne de deranj.
-Nu-i nici o problema ( spu-se tata)
Nu ma mai zbateam. Nu mai avea rost. Stiam ca nu mai pot sa fac nimica dar inca nu mi-au dat drumul. M-au condus afara din salon dar am avut timp sa mai arunc o ultima privire catre oamenii care mi-au dat viata si m-au crescut. O sa imi fie dor de ei.
______________________________________
A trecut extrem de mult timp de cand nu am mai postat. Ma gandeam ca nu am sa o mai fac dar tocmai am intrat pe wattpad si am vazut toate comentariile voastre minunate , care m-au incurajat sa o fac. Sper sa va placa . Toate ideile si opiniile sunt mai mult decat bine venite !!!😘😘😘 Nu in ultimul rand , vreau sa va multumesc pentru tot sprijinul acordat . Datorita voua cartea a ajuns pe locul 11 in Fictiune adolescenti !!!!!!!!!!💚💚💚

RapitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum