Un antrenament , o padure , si o scena pe care nu ar fi trebuit sa o vad. Toate acestea au condus la rapirea mea de doi ticalosi si la tot ce a venit dupa...
-Ma duc jos dar ma voi intoarce mai tarziu sa vad cum te simti . Apropo , ai grija cum te porti . Harry e inca extrem de nervos. Am incuviintat din nou iar Niall iesi din camera. ______________________________________
Din perspectiva lui Harry, Am fost dur cu ea dar am facut-o spre binele ei. Poate a invatat ceva din asta... (suna telefonul) -Da? -Buna Harry. Sunt Anca . Vreau sa te rog ceva . Ar putea sta Melisa cateva zile la tine ? Noi suntem plecati si nu vreau sa o las acasa singura. (Offf ... La naiba ! Melisa e verisoara mea mai mica. Trebe sa accept . Dar ce voi face cu Rebecka ? ) -Desigur. -Multumesc Harry. O las la tine mai tarziu. Pa.
Trebe sa vorbesc cu Rebecka. Am urcat scarile si am intrat fara sa bat la usa . Pana la urma era casa mea . Saraca fata statea intinsa pe pat adormita. M-am apropiat usor si m-am asezat pe pat. Ea si-a deschis alene ochii iar cand m-a vazut i se putea citi teroarea din ochi. A incercat sa se indeparteze dar am oprit-o ridicand un deget. -Nu ne jucam iarasi prinselea. Ma vei asculta . Azi vine o verisoara de-a mea aici si va sta pana maine. Sa nu sufli o vorba despre nimic fiindca o sa regreti ca te-ai nascut. Ai inteles? Ea a aprobat cu un gest al capului. -Te-am intrebat daca ai inteles. -An inteles. Am iesit din camera si am lasat-o singura. Ii puteam auzi suspinele. Dar , mai bine se teme de mine decat sa ma tem eu ca ceva merge prost. Din perspectiva lui Rebecka, A iesist din camera inchizand usa dupa el. De ce se purta asa crud cu mine ? Am luat un caiet de pe birou , un pix si chitara . Muzica ma libisteste iar compunand si cantand, ma eliberez de toate gandurile. Dupa ceva timp cineva ciocani la usa. Am fugit in baie. Nu aveam chef de nimeni acum si cred ca mi-ar prinde bine un duș. Dupa o jumatate de ora m-am imbracat intr-o pereche de blugi negri. Am iesit pe usa si l am gasit pe Niall stand pe patul din camera mea. -Cum te simti? -Naspa. -Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Am aprobat usor din cap si m-am asezat pe scaunul de la micutul meu birou. -A ajuns verisoara lui Harry. Vrei sa vi jos sa o cunosti? -Nu prea. -Nu va dura mult . Serios. Harry a zis sa te conving sa vi jos. -Aham...... deci tot pe el il asculti. -Nu il ascult Rebe ... dar cred ca mai bine vi jos cu mine decat cu el. Nu crezi. -Ba da... Hai sa mergem. Am coborat usor scarile iar cand am ajuns la baza lor ochii mi s-au umplut de lacrimi . Nu...nu putea .... oare.... ea e.....da . Ea e. In fata mea statea Melisa , cea mai buna prietena a mea. I-am sarit in vrate si m-a imbratisat. Mi-a fost atat de dor de ea dar ce cauta aici ? O nuuuu.... nu-mi vine sa cred. ... -Rebecka !!!!! Doamne .. mi-a fost atat de dor de tine !!! Imi pare atat de rau pentru ce s-a intamplat cu parintii tai. Dar unde ai disparut ? Ce s-a intamplat cu telefonul tau ? Esti bine? Ai plans ? Ce se intampla ? Si de unde il cunosti pe Harry? -Offff Meli !!!!!!! Mi-ai lipsit atat de mult. Pai , mi s-a stricat telefonul ( defapt l-a luat Harry dar deja era langa noi asa ca nu puteam spune nimic ) si ..ammmm... iti va spune Harry . Ma intorc inediat. Am fugit inapoi in camera mea. Nu-mi venea sa cred ca e ryda cu monstrul asta. Melisa este una dintre cele mai nlande persoane pe care am cunoscut-o si ne cunoastem de cand aveam 3 ani. Este mai apropiata de mine decat oricine. Am fost intrerupta din gandurile mele de catre Harry care intra si tranti usa nervos. Am facut cativa pasi in spate cand a inceput sa vina spre mine. -De unde dracu o cunosti? Striga nervos. -Am cunoscut-o la gradinita cand aveam trei ani jumate. De atunci suntem cele mai bune prietene. -Defapt , nu mai suneti. Liam i-a administrat un ser ca sa uite absolut tot despre tine.(spuse el cu un zambet victoerios pe fata) -Ceee???????? Nuuuuuuuuuuu!! Nu poate face asta . -Ei bine , a facut-o deja scumpete. Apropo. Azi va trebui sa vi cu mine undeva. Toti sunt plecati cu Melisa in oras iar eu nu te pot lasa singura aici. -Mergem in oras cu Melisa ? -Nu . Noi mergem in alta parte. O oara peste 15 minute. A parasit incaperea iar eu m-am prabusit pe jos. Lacrimile mi-au inundat ochii si abia mai puteam respira. Nu se putea intampla asta. Intai parintii mei si dupa Meli ,cea mai buna prietena si cea mai extraordinara fiinta pe care am cunoscut-o m-au parasit. Sunt complet singura. Imi era din ce in mao greu sa respir. Eram pe podeaua rece plangand . Luke intra pe usa si ma vazu pe jos zbatandu-ma dupa aer. -Harry !!! Hai sus ,acum ! (Striga Luke, iar Harry isi facu aparitia) -Aa alergat spre mine si m-a ridicat tragandu-ma in bratele lui. -N_n_nu m_ma at_atinge ! (Urlam in timp ce ma zbatema din ce in ce mai tare) -Gata .. gata ... calmeaza-te . Totul este bine. (Imi mangaia spatele) -Hei. Respira . Respira . Incearca sa te calmezi . Chiar incercam sa fac ce spune dar aerul pur si simplu nu intra in plamani. Sau , in orice caz , nu cat trebuia. Am mai facut atac de panica doar o singura data in viata mea si stiu ca a fost ingrozitor dar acum era mult mai rau. Harry mi-a prins incheietura mainii si mi-a condus mana spre pieptul lui. -Gata Rebecka . Simti? Hia sa respiram amandoi deodata. Nu va fi greu ( spunea el pe un ton linistit ) Esti gata ? Harry a tras aer in piept iar mie mi-au trebuit cateva incercari ca sa reusesc. Pana la urma , am facut-o si in vreo 20 de minute mi-am recapatat respiratia. Harry m-a strans in brate si ma mangaia in continuare pe spate. Vroiam sa-l indepartez dar pur si simplu nu puteam. Stiam ca e gresit ce fac dar ma simteam prra bine in bratele lui . Culmea!!!! Ma simteam in siguranta. Incet , m-a condus la masina si am pornit. -Harry , unde mergem? Mi-a aruncat o privire si s-a intors catre sosea. -Vei vedea in curand . Am mers cu masina aproximativ 2 ore fara sa ne spunem ceva. Nu aveam ce sa-i spun. Era ultima persoana de pe pamant cu care vroiam sa vorbesc. -Ok Rebecka ! (Intrerupse el tacerea) Aproape am ajuns dar nu stih cum vei reactiona asa ca am sa mergem pe jos si am sa-ti leg bandana asta de ochi. Nu m-am mai impotrivit. Stiam ca nu mai are rost. Am iesit din masina si m-am lasat condusa de el. Am mers vreo 10 minute pe jos si imi dezlega bandana. Mi-a luat cateva momente sa realizez unde sunt si am ramas muta de uimire. Era ...era un cimitir si in fata mea era o piatra funerara pe care scria:,, In memoria ....nu ...ju se poate ..... pe piatra aia erau scrise numele parintilor mei . Harry mi-a adresat o privire trista si a spus ca ii pare rau. Eu eram socata . Lucrul acesta nu se putea intampla..... In memoria Angelei si lui John. Prieteni , parinti , sot , sotie , dar mai presus de toate niste oameni extraordinari !
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul urmator vine mai repede , dar ca rog sa-mi scrieti in comentarii nu numai ,,next " ci si parerile voastre despre carte si acest capitol . M-ar ajuta extrem de mult sa stiu ce ganditi si daca aveti o idee va rog sa mi-o spuneti . Toate ideile si parerile dar si criticile sunt bine venite !!! 💖
