Capitolul 23

4.9K 161 45
                                    

-Esti perfecta ca sa ma pot razbuna pe Harry.
-Cum?
-Esti idioata? Tine mai mult la tine decat a tinut la oricine pana acum . Ranindu-te in feluri groaznice , am sa-l ranesc cumva si pe el.
Dupa ce am spus asta, am iesit din celula punand lacatul pe usa si lasand-o singura sa planga pe intuneric.
______________________________________
Era un chin sa stau acolo. Nu stiam cat timp a trecut. Podeaua era rece . Navand geamui la celula , nu stiam nici daca este zi sau noapte. Daca ma va lasa aici da mor de foame si de sete?? Ok..ok... nu gandi asa Rebecka...nu gandi asa.(imi spuneam , incercand sa m incurajez ). Insa , o parte din mine stia ca asa as scapa cel mai usor. Se aude un scartait. Era usa ruginita. Pe ea intra omul care m-a rapit. Dar , ochii lui erau caprui acum. Oare a purtat ultima data cand l-am vazut lentile de contact??? ... S-a apropiat de mine . Ma uitam la el dar cand ochii lui au facut contact cu ai mei , mi-am coborat privirea.
-Ridica-te.
M-am ridicat usor de pe jos . Acum observ cat de inalt este pe langa mine.
-Vom merge intr-o ,,drumetie" . Sper ca te tin picioarele.
Nu i-am spus nimic. A venit langa mine. M-am retras repede la perete.
-Nu te ranesc acum. Doar iti desfac lanturile. Sau...nu vrei asta?
-Ba da. (Am spus eu incetisor)
Mainile lui au facut contact cu ale mele in momentul in care mi-a scos lanturile. M-a prins din senin de maini si mi le-a incatusat la spate , conducandu-ma spre usa.
  Ajungand in masina cu care trebuia sa plecam , am observat ca mergem destul de departe fiindca erau multe lucruri impachetate.
-Plecam fiindca Harry va veni sa te caute aici. Mergem intr-un loc mai sigur despre care nu stu multe persoane.
     Drumul a fost lung dar nu am scos nici un cuvant. Privelistea ma fascina. Drumul nu era asfaltat dar datorita faptului ca mergeam cu o masina de teren , am ajuns pana in locul unde a trebuit sa o luam pe jos.
-De aici mergem pe jos. O sa te dezleg. Oricum nu mai ai cum sa fugi. Dar , daca faci o singura miscare , vei regreta ca nu te-am lasat sa putrezesti in celula aia.
Am continuat drumul urcand o panta lunga , pe o carare ingusta , pana am ajuns intr-un final unde vroia Victor sa fim. O casuta mica statea abandonata la cativa metri dostanta iar in jur era multa ceata. El a despachetat in timp ce eu stateam pe o bucata de stanca. Era multa apa pe aicea...lacuri , sau ceva de genu dar , era si destul de frig.
   Dupa ce a terminat de despachetat , Vicror era deja transpirat asa ca si-a dat jos tricoul si a vrut sa intre in apa rece ca gheata. In acel moment am observat ceva infiorator. Spatele lui avea o gramada de taieturi cocatrizate care pareau sa fi fost extrem de dureroase atunci cand au fost facute si au schimbat pe veci aspectul spatelui acestui om.

-Ce s-a intamplat cu spatele tau?-Harry a vrut sa dovedeasca ca e mai ,,tare" decat mine

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Ce s-a intamplat cu spatele tau?
-Harry a vrut sa dovedeasca ca e mai ,,tare" decat mine. Asta o sa se intample si cu spatele tau Rebecka , chiar maine.
Nuuuu... nu se poate asa ceva. Pare a fi extren de dureros si nu mi s-ar vindeca nicodata complet pielea. Nu voi mai putea dormi pe spate si cum o sa pot purta haine daca o sa-mi atinga constant ranile.
-Nu-mi fa te rog asta. Nu ti-am facut nimica.

S

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

S

-a inros venind incet spre mine .
-Tu , nu. Nici eu nu i-am facut nimic atunci . A vrut doar sa dovedeasca ca poate face orice fara sa existe consecinte. Dar s-a inselat amarnic. Vor exista consecinte.
-De ce nu ii faci asta lui?
-Fiindca-l ranesc mai tare facandu-ti asta tie.
Nu am mai spus nimic. Stiam ca nu are rost. O sa incerc sa suport durerea cat de bine voi putea si sa nu incerc sa ma rog de el sa ma lase sa plec. Invatand din propria experienta stiam ca asta doar ii va da o satisfactie mai mare.
-Ce se va intampla cu mine dupa ce o sa-mi faci asta ? O sa ma omori?
  El a inceput sa rada.
-Nu o sa te omor. Am spioni printre oamenii lui Harry asa ca o sa te trimit inapoi , dupa care te voi lua iarasi daca nu-mi convine cum actioneaza Harry.
Mi-am plecat capul. Poate mai bine m-ar omori . Si cand ma gandesc ca am ajuns in situatia asta doar din cauza unui antrenament stupid. Ammm...ba nu....defapt din cauza Cristinei. Daca nu insista ea sa vina cu mine iar dupa sa mearga la plimbare, nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea.
-Nu peste mult timp ajunge Will. Va sta cu noi aici.
  Will....imi aduce aminte de iubitul meu. Il chema la fel. Da...da... am avut iubit. Am implinit 4 luni chiar inainte de antrenamentul ala stupid. Era minunat . Era cu doi ani mai mare decat mine , avand ,17 ani, par blond , lung , buclele ondulate incadrandu-ii fata si ochi albastrii minunati in care vedeai cerul si marea in acelasi timp. Imi este dor de privirea lui blanda si de vorbele lui dulci.
  Victor mi-a legat mainile cu o sfoara , facand legatura mult prea stransa pentru mainile mele mici , sfoara cea aspra ranindu-mi incheieturile.
   Nu peste mult timp vedeam o silueta in departare care se indrepta spre noi. Ma uitam in jos. Nu vroiam sa vad inca o fata a carui amintire imi va crea cosmaruri. Cine stie ce imi va face si el.
-Victor ,am ajuns.
Oh..... ce naiba ...vocea aia adanca si melodioasa. Mi-am ridicat privirea si l-am vazut. Dupa atata timp l-am vazut chiar in fata mea. Oare doar imi imaginam ? Ar fi prea mare coincidenta ... amandoi se numesc Will . El e. Nu-mi vine sa cred.
   Inca nu m-a vazut dar stiam ca urma sa o faca si nu eram pregatita sa vad schimbarea din ochii lui . Sigur nu era Will cel dragut si protector de care imi aduceam eu aminte. Victor iesi :
-Mine va trebui sa stai aici cu ea. Trebuie sa rezolv cateva lucruri si nu vreau sa o las singura.
-Ea e fata lui Harry?
-Da. Si peste doua zile urmeaza sa-i fac ,,Tatuajul" pe care il am si eu pe spate.
Am auzit pasi indepartandu-se. Victor plecase dar simteam cum Will se apropie de mine. A venit in fata mea iar in momentul in care mi-am ridicat privirea , uimirea a acaparat toata fata lui. Nu-i venea sa creada  . A ramas fara cuvinte.

______________________________________U

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

______________________________________
U

n nou capitol dragii mei. Imi cer inca odata scuze pentru ca s-a anulat concursul dar sunteti bine veniti sa va exprimati ideile pentru capitolul 24. Vreau sa va multumesc ca ati adus aceasta carte pe locul #15 in Fictiune Adolescenti !

RapitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum