One step closer~H.S. | EDITARE |

Capitolul 9 ✔

Elise's POV

-Haide Harry. De ce ești supărat pe mine? Chiar nu ai motiv. Spun eu cu un strop de amuzament în glas.
-Nu am de ce? Nu am de ce? Ellise! M-ai împins în lac! Și cu asta a trântit ușa în urma lui. Și ca să vă răspund la întrebare, eram la ei acasa.
-Păi...
-Pai ce?
-Eu... nu...
Și am început să plâng. Să mă prefac că plâng. Știu ca nu e frumos să profiți de oameni în felul ăsta dar știam că dacă o s-o fac n-o să mai fie supărat pe mine, iar eu chiar nu voiam ca el să fie supărat. Și se pare că acele cursuri de actorie chiar au meritat. Harry a stat cât a stat, apoi a venit înspre mine, luându-mă în brațe.
-Oh... Haide bebe... Cine e bebele meu mic? Tu ești, da, tu ești. Nu plânge. Știi că nu pot să fiu supărat pe tine.
-Nu poți, nu? Spun eu amuzată de situația în care ne aflam. Acum nu mai "plângeam". Îmi atinsesem scopul.
-Te urăsc! Spune el, încă ținându-mă în brațe, dar cu toții știm că nu e adevărat.
-Și eu te urăsc. Spun eu strângându-l și mai tare în brațe.
Asta m-a făcut să mă gândesc. Noi doi avem o relație foarte ciudată. Sau nu e ?Adica, nu-i poti spune asa, pentru ca... Defapt, nu e.

*

-Pa băieți! Le spun eu lui Liam, Zayn și chiar și afuristului de Louis.
-Pa! Spun ei la unison. Chiar și Louis mi-a raspuns. Ceea ce m-a surprins plăcut.
-Păi și eu? Întreabă Niall din bucătărie.
-De la tine o să-mi iau "pa-pa" ca atunci când eram mici.
-Mai ții minte? Întreabă acesta făcând niște ochi mari și plini de speranță și entuziasm.
-Normal. Răspund eu, plină de sine.
Eu și cu Niall avem un salut de bună și pa, foarte ciudat, dar și foarte amuzant.
În ultima parte a salutului nostru eu îl pupam pe Niall pe obraz. Dar de data asta a fost diferit. Când m-am apropiat de el să-l pup, Harry m-a tras de umăr, punându-mă în spatele lui.
-Ce crezi că faci? Îl întreabă pe Niall.
-Eu... eu... păi... așa era.
-Ce era așa? Cu toate literele dacă se poate.
-Asta! Spun eu rapid, mă îndrept către Niall și-l pup pe obraz. Hai Harry, să mergem. Și cu acestea fiind spuse, îl trag de mânecă spre ușă.

*

-Ce a fost aia? Îl întreb eu pe tipul de la volan, puțin revoltată. Dar nu pot sa ma supăr pe el. Cred că e fin cauza câtlionților ăia. Altfel nu îmi pot explica.
-Ce a fost ce?
-Hai nu face pe prostul, că amândoi știm că nu ești.
-S..n.. p..s..s..v...
-Ce?
-S..n.. p..s..s..v.
-Ce ma?Și ca să te citez, "cu toate literele" Harry.
-Sunt posesiv, bine! Imi place mult de tine, și... a fost foarte ciudat când am văzut că îl bagi în seamă pe Niall. Și mai ales să îl și pupi. Adica, voiam doar pe mine să mă bagi în seamă. Să-mi acorzi atentie. Să mă pupi pe mine.
Oh, atâta sinceritate și atâta vulnerabilitate. Acum e momentul să o dărâm. Pentru ca dacă nu acum, atunci când? Peste 3 săptămâni când o să și plece?
-Cum să-ți acord atenție când tu mă minți?
-Ce? De unde ai scos-o și pe asta?
-De ce continui să mă minți? Niall mi-a spus imediat adevarul.
-Ce adevăr?
-Ce adevăr?Ai tupeul să mă întrebi ce adevăr? Ăla cum că sunteți o trupă internațională care are sute de mii de fane, care ar face orice ca măcar să facă o poza cu voi! Dupa ce am petrecut ziua ta, Crăciunul, Revelionul, și cred că vom petrece și Pastele, dar nu sunt sigura de asta, pentru că ție îți place să ascunzi lucruri de mine iar eu nu suport asta, tu nu ești nici măcar în stare să-mi spui că peste câteva săptămâni vei începe un turneu, și eu nu te voi mai vedea 4-5 luni! De ce Harry? De ce? Chiar atât de greu era să fii sincer cu mine? Chiar atât de multe ți-am cerut?
Țipam. Nu voiam să o fac dar eram furioasă. Trebuia sa o spun. Trebuia să mă fac clară. Trebuia să înțeleagă că nu ma poate da ma o parte din viața lui, indiferent cate ar fi aia din moment ce m-a lăsat să intru în ea. Așa ceva nu se face, Styles.
-Pentru că... nu vreau să te văd suferind. Te plac. Foarte mult. Pot spune chiar că te iubesc, și...

-Dar asta nu e motiv, Harry! Să mă vezi suferind că ce? Că îți sunt alaturi și ca te susțin și îți ofer suport în ceea ce iți place să faci ? Oau, da, ce mai suferință să îi fi alături persoanei pe care i iubești. Nu îmi pot imagina prin ce trec oamenii care se susțin unii pe alții, trebuie să fie cumplit.
4 minute nu a mai spus nimic, după care motorul mașinii s-a oprit, semn că am ajuns în fața blocului unde stau eu. A coborat repede din mașină, deschizându-mi ușa și cerându-mi mâna pentru a mă ajuta să cobor din mașina, dar nu am acceptat.
-Elly...
Doar mama îmi spunea așa...
-Nu-mi spune așa. Nu vreau. Doar persoanele speciale din viața mea îmi spun, sau mai bine zis, spuneau așa. Și având în vedere că m-ai mințit, nu sunt o persoană specială pentru tine. Ca urmare, nici tu pentru mine.
-Ellise... Iartă-mă. Nu am vrut să...
-Nu ai vrut să ce Harry? Îl întreb eu deschizând ușa apartamentului, intrând repede și apoi închizândui-o în nas.
-Ellise... Iartă-mă. Îl aud din spatele ușii.
-Pleacă! Spun eu, încercând să mă țin tare pentru a nu plânge.
-Lasă-mă să intru.
-Nu! Pleaca! Nu mai vreau să te văd. Nu acum cel puțin.