Alergand ca o disperata pe holurile scolii, incercand sa scap ce "psihopatul" ala de Andrew, ma izbesc de Harry.
Din instinct, il strag in brate.
Desi sunt inca suparata pe el, nu pot sa nu-l iubesc atat de mult. E prea dragut. Gropitele alea alea lui. Mor dupa ele.
-Ce s-a intamplat? Ma intreaba el.
-Pai... Si imi intorc capul spre "problema"
-Aham. Stai aici. Spune el, cu un ton autoritar. Face cativa pasi inainte, apoi se intoarce si-mi spune:
-Nu mai esti suparata pe mine, nu? Adica, altfel de ce mai m-ai luat in brate.
Logica barbatilor. Nu pot sa o inteleg.
-Harry! Spun eu, practic tipand.
-Ce? Zice el cu o fata de parca as fi omorat pe cineva.
-Daca m-am izbit de tine asta nu inseamna ca nu mai sunt suparata.
-Da dar... M-ai luat si in brate. Si afiseaza o fata de parca mi-ar fi superior.
-Esti imposibil! Spun si cu asta plec.
*
-Pot sa te duc acasa? Ma intreaba pentru a cincia oara.
-Nu.
-Oh. Ce bine! Exclama el usurat.
Adica ce? Am raie cumva si ii e sa nu-i infectez masina si m-a intrebat doar din politete. Dar stai! De ce imi spun asta mie?
-Oh! Bine Harry. E o usurare ca nu trebuie sa ma suporti tot drumul pana acasa, nu?
-Nu. E o usurare ca acum vorbesti cu mine.
Doamne, jur! Nu pot sa stai suparata pe specimenul asta cu bucle. E mult prea dragut.
"Nu-l ierta. Tine-te tare"
Da, bine asta s-o crezi tu.
Ma opresc din mers. Acelasi lucru face si el. Era o distanta de circa un metru sau mai putin, iar eu nu mai puteam rezista ispitei de a-l saruta.
Eram in curtea scolii, si? Asta chiar nu conteaza acum.
M-am intors pe calcaie, inaintand spre el, care statea pe loc.
Mi-am pus mainile pe obrajii lui fierbinti, si cu cat ma apropiam sa-l sarut, inima mea incepea sa bata din ce in ce mai tare.
Dar... Trebuia sa intervina ceva. Era tipic.
-Hey, Elise. Ce faci?
-Ce ti se pare ca fac? O intreb eu pe Molly, care... of... nu conteaza.
-Pai... Nimic.
-Da, asa e. Nu faceam absolut nimic.
-Voiam sa te intreb...
Si a inceput sa vorbeasca si sa vorbeasca si sa vorbeasca, dar eu nu o ascultam. Cand am vazut ca a tacut, am zis un mare si repede:
-DA. Acum, te rog frumos.
-Ok. Deci, cand ajungi acasa sa ma suni. Pentru ca nu pot sa-ti spun asta aici.
-Bine Molly. Bine. Pa!
Stai. Ce am facut? De ce m-am comportat asa? Eu nu eram asa, inainte de domnul aici de fata. Si plus, ce am zis ca fac?
Eram in lumea mea, gandindu-ma la chestia care tocmai se intamplase, cand il aud pe Harry strigandu-mi numele.
-Am? Da? Ce?
-Deci, unde ramasasem? Si-si apropo-
-Da... Asta. Eu... Trebuie sa plec.
-Pai si sarutul meu?
-Altadata.
-Dar...
-Dar ce?
-Chiar imi lipsesti... Si acum, ca... practic ne-am impacat, tu ma lasi cu ochii in soare si...
Harry's POV
-Chiar imi lipsesti... Si acum, ca... practic ne-am impacat, tu ma lasi cu ochii in soare, fix cand aveam si noi un moment "romanitic" si...
"Omule! Vorbesti singur! A plecat!"
Da? Da, asa e.
Hai frate, eu chiar m-am gandit mult la discursul asta. Adica il compun de cateva secunde si... totusi. Era frumos sa ma asculte.
-Hei Hazz, la ce te gandesti? Ma intreaba BooBear pe la spate. Hai. Vii cu noi?
-Neah... Merg singur. E mai bine.
-Oh, oh. Merg si eu. Zice mancaciosul de Niall.
-Oh, men. De ce?
-Pentru ca si deoarece trebuie sa vorbim despre ceva.
-Da... Bine... Hai. Urca. Repede, pana nu ma razgandesc.
Hi! Ce faceti? Eu? Rau. Dau joi doua teste, vineri teza la mate, marti la romama si joi dau test la chimie. Aoleu.
Dar, sunt bine.
Sper sa va placa!:)))
Pupici:**
P.s
Despre ce credeti ca vor sa vorbeasca cei doi?
P.p.s
Raisa, daca citesti asta, imi pare foarte rau. Dar... Gandeste-te la ce s-a intamplat azi, pe 27, marti.:))
Pupici:**
CITEȘTI
One step closer~H.S. | EDITARE |
Fanfikce"De aceea nu sîntem, în lume, decît ceea ce se întîmplă să fim. Un prieten, o dragoste, cărţile, luna de ieri-noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este dezordinea sa." - Constantin Noica (Mathesi...
