Fata Cuminte, Vol.2

Paradoxal

Fata cuminte
Volumul 2 , capitolul 15

Ma intorc cu fata spre el si pot observa Tristețea de pe fata lui ....

Inspir si expir zgomoos ...., de ce e mereu asa de greu sa iti exprimi sentimentele fata de persoana de langa tine ?!
Deschid gura sa zic ceva dar cuvintele pur si simplu nu ieseau din gura mea ...., incerc din nou dar din nou parca glasul imi este luat si amutesc ...

Nu ... nu pot ...!!!
Il ocolesc si o iau la fuga spre iesirea din camera ignorand toate strigatele lui ....

***
Perspectiva lui Ryan :

Nu pot sa cred ? Asta ce mai inseamna ? Asta inseamna ca ea nu simte la fel ?

Imi trec mana prin par furstrat si dau cu pumnul in perete , imi venea sa urlu la luna ca un caine ..., simt ceva in piept care parca nu ma mai lasa sa respir.

Imi inchid ochii si plec din camera pe urmele lui Bry , vad usa la casa deschisa si sigur a iesit afara .
Ies si eu in fuga din casa si o strig poate poate va izbutii sa raspunda ..., dar nimic ..., nici un raspuns nici un sunet de pasi ..., nimic .... peste tot se auzeau doar clinchetul gazelor ce isi cantau propia doina si care spulberau linistea noptii .

Ma uit in toate părțile si nu o vad pe nicaieri ..., ies pe aleea din fata casei dar tot nimic .., nici urma de suflare omeneasca pe cel putin 50 de metrii.

Dau cu piciorul intr-o piatra aceasta rostogolindu-se si intru inapoi in casa ..., ma duc in dormitor dar totul mi se pare mai trist odata ce sunt singur in toata casa ...
Ma pun in cap si privesc tavanul pana adorm .

***
Fug din casa cu ochii in lacrimi ignorand rugamintile lui Ryan de a sta si sa vorbim ..., nu puteam .. nu puteam sa ii zic ce simt ..
Si de ce ? Aceasta e intrebarea ce ma chinuie ..., o intrebare ce nu imi da pace ...

De ce nu pot sa ii zic ce simt ? Dar stai asa ... ce simt eu ?
Cum e posibil ca el sa imi zica ca ma iubeste si eu nici sa nu stiu ce simt pentru el .... e adevarat ca mi-a fost alaturi mereu ... si m-a sustinut , a avut grija de mine , dar nu stiu daca simt mai mult de o atractie pentru el ....

Nu stiu ce decizie sa iau .., imi e teama de alegerea ce voi fi nevoita sa o iau ....
De ce mi se intampla asta ... scene de acestea am vazut in filmele la care ma uitam , si drept sa spun mi se pareau jalnice si complet ireale astfel de situatii ... dar uite ca destinul te supune unor situatii mai urate ca dracu ...

Alerg de jumatate de ora si pot jura ca am ajuns la marginea orasului ...., ma opresc langa un copac si ma las in jos langa el ...
Oare ce face Ryan acum ?
Oare s-a suparat pe mine ?
Oare ma va evita data viitoare cand ne vom vedea ?
Oare ce va spune cand voi ajunge acasa ?

Atâți de multi "oare " ... prea multe intrebari prea putine raspunsuri ...
Stau si ma uit la luna ce se ascundea dupa nori ... nici luna nu vrea sa ma vada ?

De abea cand o picatura de apa imi aterizeaza pe mana imi dau seama ca plang ... , imi strang picioarele la piept si imi pun capul pe genunchi ..., nici cea mai buna gluma din lume nu m-ar binedispune acum ..
De ce nu am putut sa ii spun un nenorocit de " Si eu te iubesc " , acum poate eram la pieptul lui si dormeam linistita in loc sa stau aici unde e infricosator si frig ..., sa nu mai spun ca iarba este umeda .

Imi sterg lacrimile cu maneca bluzei si ma salt de jos ...
Picioarele imi tremura si aerul rece nu ma ajuta cu nimic , briza rece imi face pielea de gaina si imi creaza un fior pe sira spinarii, ma scutur de praf si urmez o carare ce duce intr-o padure ..., copacii pareau adevarati monștrii din cauza luminii lunii si trunchiurile goale de copaci in care se adaposteau creaturi ale padurii pareau sa prinda viata ....

Mergeam ,fluieram ... nimic nu imi parea asa de infricosator incat sa imi abandonez plimbarea mea ce are rol sa ma linisteasca ...
Dar cu cat ma afund mai mult in padure cu atat am impresia ca mai mult rau imi face ..., gandurile imi inunda creirul si regretele de asemenea ...

Nu ma puteam gandii decat la chipul suparat al lui Ryan ..., cu fiecare minut care trecea ma simteam tot mai pierduta si nu ma referam ca nu mai stiu drumul de intoarcere acasa ca pe acela o sa il gasesc eu intr-un sfarsit ..., simt cum eu sunt la marginea unei stanci si urmeaza sa cad intr-o prapastie daca nu ma va ajuta cineva .., daca nu ma salveaza cineva ....
Ce fel de viata e asta ... mama ma evita .. nu are timp sa vorbeasca cu mine , iar cu Ryan e dificil ..., desii mi-a zis ce simte eu tot nu sunt destul de motivata .... mi-a demonstrat de "n" ori ca tine la mine, iar eu stau aici ca o proasta si sufar cand ar trebuii sa fiu acolo , langa el sa ii zic cat de mult inseamna pentru mine ....

M-am decis ... o sa ii zic ce simt ..., asta daca mai ies din padurea asta nenorocita..., incep sa alerg ca o disperata si intr-un sfarsit ies din padurea cea fara de sfarsit ..., incep sa alerg pana acasa , picioarele mai aveau putin si cedau si inima imi bubuia in piept ... dar nu mai aveam timp de zabovit ... trebuie sa fiu dreapta cu mine .. trebuie sa fiu dreapta cu el ...
Intru in casa trantind usa dupa mine si alerg pe scari pana in camera mea unde il gasesc si pe el dormind cu perna mea la piept ...,ohhh nu pot sa cred cat de dulce e...

Sar pe el si acesta deschide somnoros si probabil speriat de moarte ,eu imi lipesc buzele de ale lui si acesta pare surprins din cale afara ...
Imi dezlipesc buzele de ale lui si imi pun o mana pe fata lui ...

B: Si eu te iubesc Ryan ..., te iubesc mai mult ca orice !

..............................................................................................................................................................................................................................
________________________________________________________________________________________________________________________________