Sfârșitul unui război infinit

Efenia.

    Dar undeva în Healdelia speranța pare să prindă rădăcini dintr-un nou del, pe nume Efenia, aceasta crește și învață cu greu, dar cu dorința libertății în fața ochilor visători ai săi, însă aceasta poate face ceea ce nici ea nu-și poate imagina.

    Încă de la vârsta de cinci ani ea este educată și stă în grija lui Glad. Înainte de asta ea nu-și poate aminti mai nimic din micul său trecut misterios, dar alături de Glad ea are parte de o educație normală. A învățat să numere, să deseneze apoi să scrie și să citească, dar de la 7 ani în mintea ei părea că lumea din jurul ei se lărgește și află lucruri din ce în ce mai ciudate, neexplicabile și misterioase, secrete ale lumii în care pare că ea nu semnifică mai nimic. Sau cel puțin acum este nesemnicativă, dar pe zi ce trece simte cum valoarea și destinul ei este din ce în ce mai importante și că ceva, undeva, o așteptă.

    După 2 ani de când stă cu Glad, adică la vârsta de 7 ani, începe să-l vadă pe acesta mai răbdător calm și bun cu ea, dar de fiecare dată ea simte că el mereu se chinuie să evite multe subiecte pe care poate că nu le poate explica sau poate că acestea îl înspăimântă sau înfurie. Pe zi ce trece fetița devine din ce în ce mai curiosă și furată de toate poveștile istorice spuse de Glad. Ea găsea mereu ceva în fiecare poveste care să nu aibe logică sau sens, asta cel puțin pentru ea.

    Timp de un an și jumătate ea a ajuns să înțeleagă oarecum de ce este război în această lume, dar ceea ce nu putea înțelege este de ce poporul din care ea face parte se ascunde sub pământ și preferă să stea în întuneric și răcoare deși este cel mai mare dintre cele trei triburi. Când ea îi puse acesta întrebare lui Glad el părea să-i răspundă cu o oarecare dezamăgire de sine dar și cu un licăr de speranță.

    Acesta i-a explicat că hadelii preferă să se ascundă deoarece nu vor să fie martori războaielor și vor să trăiască în siguranță. Acolo jos, sub pământ, e singurul loc unde domină o liniște apăsătoare, iar singurii care stau la suprafață sunt cei ce fac parte din armată pentru a le apăra tărâmul, apoi Glad părea să aprofundeze subiectul în legătură cu armata și cu scopurile acesteia, fetița îi vedea bucuria cu care acesta povestea despre cei ce aparțin armatei și imediat acesta și-a dat seama că și Glad voia să facă parte din armată.

    Efeniei îi plăcea de profesorul său Glad și de tot ceea ce o învăța. Pe când Efenia avea 8 ani Glad avea 15 și nu părea o diferența prea mare dar pentru ea, el era un del unic defapt era cam singurul pe care îl cunoștea sau singura ființă cu care a putut interacționa cu excepția animalelor din pădure. Ei locuiesc într-o cabană din mijlocul unei păduri. Ceea ce îi dăduse fetei o nouă întrebare când Glad îi povesti despre spirite. Efenia nu înțelegea de ce copaci din jurul său nu dau semne de viață.

    Dar totul a căpătat un pic de sens când Glad i-a explicat că de asemenea și copacii din pădure sunt spirite sacre dar adormite. Acestea au hotărât să trăiască mai mult dormind decât puțin într-un război crud. Efenia începea să pară foarte dezamăgită deoarece nimeni nu avea curajul de a înfrunta realitatea și de a lupta pentru libertate.

    Apoi, ca de obicei, Glad îi reda mica scânteie de speranță supunândui că există unii copaci ce luptă în continuu nu numai pentru libertate însăși ci și a lor, apoi acesta a pronunțat cu mare mândrie "Cei zece arbori legendari". Curioasă din fire Efenia voia să afle mai multe despre ei, dar și de data asta Glad ocoli să vorbească despre ei, dar schiță un mic zâmbet melancolic. Deși Glad o călca pe nervi în aceste situații ea continua să-l privească cu uimire și încerca să facă tot posibilul ca să ajungă ca el copiindu-l cum putea ea.

    De fiecare dată când Glad îi povestea sau o învăța ceva mereu îl privea cu atenție și îl contură mereu observândui fiecare detaliu al feței, avea ochiii galbeni și părul alb, ceea ce îi dădea mereu de gândit dar nu acorda prea multă atenție știind că și ea avea părul o nuanță de albastru închis foarte intens și ochiii albaștri, iar singura sa oglindă era lacul mic în care curgea mica cascadă din spatele cabanei și care se scurgea prin rocile ce păreau să conducă apa spre sub sol.

    Acea cascadă era singura lor sursă de apă și de fiecare dată când privea în reflexia sa se gândea la lumea de dedesubtul său. Glad îi spusese că totul va ajunge la normal deși Efenia știa că după războiul care a început acum peste 3 de mii de ani nu poate fi atât de ușor să te minți că totul va fi bine, însă ea continua să se consoleze cu poveștile și istorioarele spuse de Glad, care la un moment dat toate păreau să se lege, dar de fiecare dată când auzea una nouă ea putea da un nou sens celorlalte încercând de fiecare dată să dea o logică întregi istorii pe care nu o cunoștea nici pe jumătate din ce știa Glad și nici nu părea că va avea timp să afle totul de la el deoarece într-o zi totul părea că se va schimba din multe puncte de vedere atât bune cât și rele.

    Într-o după-amiază Glad era foarte ocupat și făcea atâtea lucruri care pentru Efenia erau în ceață, dar seara Glad îi spuse în loc de "noapte bună" ceva ce pe Efenia o făcu să sară în sus de bucurie.

- Mâine îți voi arăta ceva nou deci trebuie să fi plină de energie, bine?

- Bine, Glad!

- Pentru a mia oară, eu sunt senseiul tău.

- Ba nu, nu esti! Pentru a fi sensei trebuie să mă înveți acele lucruri uimitoare despre care îmi vorbești din când în când. Și în plus pe mine cuvântul ăsta mă face să cred că ești foarte bătrân.

    Ăsta era un adevăr, dar Glad era foarte deștept poate și înțelept, ea știa că ar putea să o învețe ceva despre acele puteri pe care nici nu și le putea imagina sau visa. Dar Glad i-a spus că mâine îi va arăta ceva nou deci nu ezită și se dusese să se odihnească, însă somnul nu reuși să o fure, se tot gândea la ce se putea întâmpla mâine. "Ce îmi va arăta? Oare e ceva legat despre acel element si puteri? Dar dacă o să fie mai nimic interesant?". Defapt totul era interesat si uimitor în ceea ce îi arată mereu Glad așa că nu a mai zăbovit mult gândindu-se la asta și încercă să-și forțeze somnul.

.............................................................

Hey!

Mai sus am atașat o poză cu Efenia. Sper să vă placă.