Sfârșitul unui război infinit

Schimbare.

Ceva cald îi mângâie obrazul apoi în scurt timp acea senzație se mări pe întreaga față devenind din ce în ce mai orbitoare și supărătoare prin ochi închiși ai Efeniei. Brusc își aduse rapid aminte ce îi spusese Glad și se grăbi să se schimbe apoi să-l caute.

    Coborâse jos, ieșise afară în mica poieniță din fața cabanei și îl ivi pe Glad stând jos într-o poziție ce semăna a fi de meditație, dar el părea că doarme foarte adânc deși nu știa mai exact ce face, dar când ea călcase pe iarbă Glad o sperie cu o voce calmă.

- Cat mai aveai de gând să moțăi?

- Cum de mai văzut?

- Poate că o să-ți explic mai încolo, e ceva mai complicat.

- Deci...?

- A da... Ești pregătită?

- Da! spuse ea plină de nerăbdare.

Deși se întâmplă destul de rar ca Glad să poarte tricou în fața Efeniei părea că de data asta el voia ca ea să-i vadă semnele negre ce se întindeau pe brațele sale puternice. Glad se ridică și evită să o privească pe fată cum stătea așezată în prag aproape ieșindu-i ochii și orbită. Glad se întorsese în stânga sa și privi puțin în gol gânditor apoi i se putea observa un mic zâmbet melancolic, dar închise ochii și ea nu știa ce el încerca să facă, însă era foarte concentrat și observa cum ii se făcea pielea de găină.

Asta nu se datora numai din cauza creșterii bruște a vântului rece ce pare că încetinește și devine cald în prezența lui Glad, dar ea simțea o senzație ciudată și cum un fior îi curge pe șira spinării, apoi atenția îi fusese atrasă de iarba crudă ce pare că încerca să se întindă spre Glad și încet și subtil ea văzu cum tatuajele lui Glad de pe braț i se măresc apoi cum se accentuează intensitate acelui negru și imediat observa cum o culoare verzuie începu să iasă de de pe marginile acelor semne și cum săpa mici crăpături pe lungimea acestora.

Efenia rămăsese blocată, nu știa ce să facă, pur și simplu era uimită de ceea ce vede și simțea că deși nu putea crede ceea ce este în fața ei nu părea a fi nimic în comparație cu ceea ce avea să vadă în continuare. Cu siguranță în această zi o schimbare radicală a intervenit în imaginația fetiței. Acum începea să creadă că sunt atâtea lucruri despre care Glad îi povesti și ea nu le credea, dar acum totul părea să prindă contur din nou.

El privea în partea stângă a Efeniei și într-un moment, pe care fata nu-l putu observa, încercând încă să se convingă că ceea ce vede este adevărat, Glad o privi cald în ochi încercând parcă să-i pătrundă în minte și îi implantă un fior ce îi spunea ceea ce se va întâmpla în următoarele clipe pline de confuzie.

Totul se întâmpla prea repede, atât creierul cât și trupul nu puteau accepta aceste informații ce păreau a fi doar iluzii oferite de ochi săi înșelători. Dar observă că Glad era cu mâna întinsă spre ea așteptând ca ea să facă ceva, poate să se apropie și asta era sigur, dar corpul nu o mai asculta, însă frica tot curgea prin corpul său moale și fraged neasigurându-i că pentru fiecare pas făcut va avea puterea de a o aduce la destinație, însă era gata, nu pentru ceea ce va urma să facă când ajunge lângă el, dar era gata să îndure orice căzătură sau durere de cap așteptându-se ca acestea să apară imediat ce se va trezi din acest vis.

Pas cu pas se apropie și la doar câteva secunde de a fi mai aproape de Glad își dădu seama că acesta nu era un vis, nu putea visa că atinge pe cineva care îi arată doar un lucru mic, doar un fior mic dar ce arată o putere imensă de care Glad dispunea. Când mâna sa o atinse pe a lui se convinse, acum problema că acesta poate fi un vis nu o mai preocupă, dar acum putea observa că mâna sa era mai mare decât a ei și ușor era trasă grațios. Glad o privi în ochi încercând să afle răspunsul la o întrebare pe care urma să i-o pună.