Sfârșitul unui război infinit

Pasărea Albastră.

Fusese trezită de multe ciripituri, dar ea nu auzise atâtea niciodată. Asta se datora probabil păduri dese. Ieșise afară să audă mai bine. Spera să-i vadă pe cei trei, dar probabil ei plecaseră deja.

Văzuse mormanul de bețe și-și aminti ceea ce trebuie să facă. Luase un băț îl înfipse în pământ și se sui cu piciorul drept pe celălalt capăt de sus. Nu apucase să se ridice prea mult în aer că bățul se rupsese. Mai încercase cu încă două, dar același lucru se repetase. Își dăduse seama că oricât ar fi încercat nu ar fi ajuns nicăieri. Se gândi imediat la ce ar fi făcut Glad sau cum era el când a făcut asta. Era puternic, cu siguranță foarte puternic și cumva reușise. Dacă Eiko a spus că ea putea reuși atunci trebuia să fie ceva. Nimic din jur nu-i dădea idei. Probabil ar trebui sa se pregătească cumva înainte să înceapă să stea pe băț. Glad o învățase cum să-și controleze cheackra meditând, dar cel mai probabil asta nu o ajuta acum. Nu avea absolut nici o idee așa că se duse din nou la lac și la acea salcie poate acolo va reuși să găsească ceva poate chiar putea vorbi cu salcia. Găsise lacul și de data acesta memorase drumul. Până să traverseze lacul se uitase atentă încercând și sperând că ceva o va ajuta, apoi privi și pietrele mari dar totul în zadar. Traversase lacul sărind peste pietre încercând să vadă dacă găsește ceva dar nici asta nu o ajuta. Se uitase mai atentă la salcie și aceasta nu părea să de-a vre-un semn defap aceasta părea că este uscată poate chiar moartă. Tot ce-i mai dădea umpic de viață erau lianele subțiri încolăcire pe ramurile ei. Se așeză la trunchiul său și așteptă. Timpul trecea și se tot gândea din nou la toate cele întâmplate până atunci. Speră că va găsi un răspuns la o întrebare ce probabil încă nu și-a pus-o, dar știa că trebuie să afle ceva și tot odată nu știa ce anume. Nu se mai putea axa la ceea ce-o pusese Axente să facă deși el pusese accent mare că ea să se concentreze. Stătea și așteptă ceva, dar singurul lucru care venea era întunericul. Îi mai rămăsese mai puțin de patru ore în care mai putea face ceva, dar voia motivație. Acest test era pur și simplu prea ciudat și tot ce făcea era să creadă că nu va reuși. Ii se făcuse foame. Se duse să caute ceva în acea bucătărie. Camera imensă era o bucătărie prea mare și majoritatea spațiului era gol. Văzuse multe rafturi într-un colț și părea că este plin de fructe. Unele nici nu le cunoștea. Încercase câteva și păreau a fi uimitor de bune. Se simți plină apoi mai încerca de câteva ori să stea pe băț cu un picior. Toate încercările fusese în zadar. Nu putea să-și de-a seama de nimic. Dacă trebuia să-și folosească elementul sau orice e legat de puterile pe care ar trebui sa le controleze atunci nu avea nicio șansă. Faptul că Eiko a spus că va reuși nu putea să însemne decât că putea face asta într-un alt mod. Noapte sosi și a fost nevoită să se culce. Intrase în cameră. Floarea din tavan era din nou luminoasă și când o atinse se întâmplă același lucru.

Se trezi. Își dăduse seama că mai sunt două zile și ea nu făcuse niciun progres. Acum presarea timpului părea s-o motiveze. Nu voia să afle ce se va întâmpla dacă nu va reuși să treacă de acest test. Mai încercă de câteva ori, dar greutatea ei rupea mereu bățul în două. Se gândise să se rezeme cu mâinile de două bețe mai solide, dar regula spunea că trebuie să stea cu toată greutatea și nu ar putea să stea prea mult în mâini, dar încercă de mai multe ori și nu reușise. Încercase multe alte moduri, însă niciuna nu mergea și rămânea fără bețe. Își aminti de unde venise cu Glad și porni spre acel munte pentru a găsi bețe, dar și pentru a se mai gândi la alte încercări.

După puțin timp de mers ajunsese la peretele înalt apoi se decise să meargă pe lângă el. Începea să audă un sunet familiar și când mai înaintă puțin dăduse de o cascadă mare. Primul său gând a fost să facă o baie și nu mai izbuti mult timp că deja se scălda în apa caldă și plăcută. În apă se simți calmă și ușoară plutind pe deasupra ei. Asta îi dăduse o nouă idee genială, dar se părea că nu are timp s-o încerce. Și această zi era pe sfârșite. Se dusese sa se schimbe cu câteva haine pe care le avea în rucsac, mâncă și se băgase la somn.