Sfârșitul unui război infinit

Obstacole.

- Ce ai pățit? De ce stai așa pe jos?

- A... Păi... Mă plictisisem.

    Nu îi putea spune despre sirena pe care o întâlnise mai ales că nici ea nu era sigură de ce sa întâmplat.

- Știu că mă minți. Ți-a fost frică să stai singură?

- Da...

- Păi am văzut ceva ciudat. Și la tine dar și la acei deli.

- Ce?

- Nu știu de ce ți-a fost frică, dar erai în raza mea ca să știu că ești în siguranță și tu începeai să dispari și să apari.

- Adică?

- Adică puteai să dispari din cercul meu. E uimitor! Cred că ai abilitatea de a-ți ascunde prezența. Dar cum? Cred că tu chiar ești plină de mistere.

- Adică am o abilitate rară?

- Cam așa ceva. Dar ai grijă! Odată cu venirea unor abilități rare îți poți pune propria viață în pericol.

- Cum?

- Păi puterile unui del se modelează atunci când ei sunt la începutul transformări. Adică când își controlează elementul. Acum înțeleg de ce ei mi-au zis să te aduc în această etapă a ta la ei. Trebuie să te antreneze încă de la început.

- Deci chiar sunt multe lucruri pe care nici tu nu le știi?

- Da. Apropo. Trebuie să-ți zic ce am aflat de la acei deli.

- Da, zi-mi, vreau să știu!

- Păi... Ziceau ceva despre o misiune de găsire. Nu știu exact tot. Asta am dedus. Și au mai spus că au pierdut pe cineva, dar am venit înapoi. Începusem să mă îngrijorez pentru tine. Cred că a fost un miracol că am fost în siguranță până acum. Trebuie să ne grăbim. Știu un drum scurt de aici. Nu mai e mult.Hai sa facem un fel de joc. Ce zici să-ți testăm rezistența pe bune de data asta?

    Efenia făcea mereu exerciții de alergare, cățărare, înot sau chiar forță, dar acum va alerga printre obstacole de copaci doborâți și va alerga în linie dreaptă nu în cerc. Acum avea avantaje, dar și dezavantaje deci se putea descurca.

- Bine!

- Deci, uite ce trebuie să faci. Eu alerg la o distanță de tine, dar suficient cât să ști pe unde să alergi. Acum trebuie doar să te concentrezi la obstacole. Și nu căuta să treci mai repede de ele ci să treci mai ușor.

- Deci acum nu contează timpul sau distanța?

- Ba da, dar vreau să văd cum treci de o provocare nouă. A, și încercă să combini toate sporturile pe care le-ai făcut până acum.

- Chiar și înotul? Cum?

- La înot îți folosești brațele în același timp cu picioarele pentru echilibru deci te va ajuta să te strecori printre orice obstacol greu.

- Și cățăratul?

- Te va ajuta să cauți alte ieșiri mai ușoare fără să te urci în copaci sau poate că poți sării din unu în altul. Acum hai!

    Glad trecuseră repede peste cele două întâmplări și o făcuse și pe ea să uite repede. Se îndepărtaseră vreo zece metri și începuse să alerge ușor apoi treptat repede. Efenia știa că trebuie să păstreze fix aceași distanță și se lasă împinsă de Glad mai în dreapta apoi în stânga observând că Glad lua mai mult el obstacolele. Dar ea observa cum trece peste acestea cu mare ușurință și grație, dar imediat după ce a văzut exemplu părea să urmeze rândul său. Între doi copaci era unul rupt de la jumătate, dar nu de tot. Avea trei soluții. Să treacă pe lângă el, să treacă pe sub gaura ce nu-i dădea siguranță pentru că putea să cadă în orice moment peste ea și putea să sară peste el, dar era cam greu că abia atingea pământul. Încă înainta, dar tot nu era sigură și brusc acționase involuntar și alesese să treacă pe dedesubt chiar dacă știa că este periculos era mult mai ușor și reușita ei o făcu să se simtă bine. Acum observase că tot ceea ce trebuie să facă nu e să fugă cât mai repede ci trebuie să-și păstreze mereu aceași viteză si siguranta sa. Acum totul părea clar și ușor, dar Glad o împingea involuntar spre obstacole mult mai grele, dar nu știa de ce se bucura pentru că acea senzație că trece de obstacole riscante și că reușea o făcea să simtă adrenalina cum o umple de energie pentru următoarele.