21

2.

-Bună dimineața, rază de soare! O voce de tenor începe să fredoneze o melodie dulce și ritmată.
     Deschid ochii pe jumătate și văd o siluetă întunecată pe fotoliu, așezată picior peste picior. Tresar, dar durerea îmi străbate gâtul. Fir-ar... Am adormit pe canapea. Mă uit la fotoliu, dar e gol. Să mi se fi părut?
-Și acum, vremea! Astăzi cerul va fi parțial noros. Totuși, luați-vă cu voi umbrelele, pentru că după-masă există o posibilitate mare să cadă precipitații...
   Închid televizorul și încerc să îmi mișc gâtul înțepenit, dar durerea e tot acolo. De ce a trebuit să adorm pe canapea? Cum o să rezist la cele șase ore de atelier și după încă șase la muncă? Aud un miorlăit ușor și realizez că l-am călcat pe Midnight pe coadă.
– Îmi pare așa de rău, Midnight! Nu am vrut...
    Îl iau în brațe și îl mângâi cerându-mi scuze în continuare. Durerea mea musculară e pedeapsa divină pentru că nu am fost atentă și mi-am făcut cel mai vechi prieten să sufere. Îi dau drumul din brațe și îi pun mâncare în castronel, iar apoi mă duc să mă schimb în haine neșifonate și curate.
Intru în dormitor și merg direct la dulap. Scot un maiou, un tricou gri și o pereche de pantaloni de trenning verzi și îi arunc îi arunc pe pat. Cu pantalonii mă schimb rapid,  dar atunci când încerc să îmi iau noul tricou, durerea mă atacă din nou.
Scap o înjurătură și merg în fața oglinzii. Îmi trec repede degetele prin păr, apoi mi-l prind întru-un coc lejer.
  Îmi iau geanta pentru farduri în care îmi țin ustensilele pentru desen de pe măsuța de toaletă dar pe când să plec, observ pe pilotă o pată roșie, de culoarea sângelui. Mă apropii de pat și realizez că pata e de fapt o petală de trandafir. Cum o fi ajuns aici?
O iau de pe pat și o arunc în coșul de gunoi, apoi merg în bucătărie să îmi beau cafeaua. Nu pot funcționa la capacitate maximă fără cafea.
Midnight mă urmărește în bucătărie și se uită la mine cu reproș în timp ce beau cafea rămasă de ieri direct din cana de la filtrul de cafea.
–Nu te uita așa la mine. Ți-am dat deja de mâncare și mi-am cerut deja scuze pentru că te am rănit.
  Motanul scoate un mieunat în momentul în care mă pregăteam să mai iau o înghițitură din licoarea magică. Simțeam cum cafeina îmi intră în sânge și deja mă simțeam puțin mai bine. Va trece cumva și ziua de azi, iar apoi va fi weekend: două zile de libertate parțială, pentru că tot trebuie să merg la muncă. Ținând cont că locuiesc singură de când a murit mătușa Anne, am avut nevoie de o slujbă pentru a mă întreține.
  Îmi iau caietul de schițe și gentuța de farduri, încui ușa și plec la facultate pe jos, ca să mă bucur de razele blânde ale soarelui de primăvară.

   ***

–Hei, Blair!

–Bună, Ash! Să fie oare un miracol? Ai ajuns mai repede la atelier decât de obicei. Și mi se pare mie sau te-ai dichist? Ai cumva o întâlnire?
  Îi fac cu ochiul, iar obrajii prietenei mele se îmbujorează ușor.
– Mă mir că ai observat. Uneori ești atât de ignorantă după ce te așezi în fața șevaletului încât aproape am impresia că te-a hipnotizat.
 

  Începem amândouă să chicotim, dar Ashley continuă:
– Vorbesc serios. Săptămâna trecută nici măcar nu ai observat că mi-am vopsit părul verde până nu m-a complimentat Ben.
–Totuși, cum de ai venit așa devreme, o întreb încercând să schimb subiectul.
–Am auzit că ultimul nene pe care l-am avut ca model a fost arestat pentru nuditate în spațiul public. Azi avem un model nou. Și se zvonește că e tinerel și singur.
–Serios? Cine știe ce boșorog au angajat și de data asta.

–Vom trăi și vom vedea. Unde sunt Ben și Mandy?
– Azi nu vin. Merg să își caute un apartament nou. Și nici Josh nu vine. A plecat mai repede acasă.
–Deci doar noi o să fim martore la apariția noului model? Presimt că vom fi traumatizate și că vom avea nevoie de ceva mai tare ca să ne revenim.
–Bună dimineața, dragilor! Azi o să avem un model nou. Intră,Valentine. Monsieur Chateaux își aranjă mânecile chimonoului roz din mătase în timp ce în pragul atelierului a apărut un tânăr înalt și brunet, îmbrăcat într-un halat din satin de culoarea vinului.
  Se îndreaptă spre scări și le urcă încet, iar mie îmi cade fisa: era tipul care mi-a adus florile de ziua mea.         Probabil că a simțit că mă holbam la el pentru că se uită în direcția mea și rânjește.
   – Dă-ți jos halatul și așează-te pe canapea într-o poziție relaxată. O să te anunț când trebuie să schimbi poziția sau când veți lua pauze.
–Jos textila, o aud pe Ash șoptind de  lângă mine, iar eu încerc să îmi păstrez mina serioasă, pentru că riscam să încep să râd.
     Valentine își dă jos halatul, lăsând la vedere un abdoben perfect sculptat și puțin bronzat. Ia pânza de bumbac de pe canapea și și-o leagă în jurul taliei, acoperindu-și parțial șoldurile. Se întinde pe canapea cu o mână sub cap și cealaltă pe abdomen, dar  privirea lui era îndreptată spre noi.
–Puteți începe să desenați.
   Încep cu o schiță grosieră a poziției corpului, iar apoi mă apuc de față. Îi desenez ochii migdalați, nasul puțin cârn și buzele pline, arcuite într-un zâmbet ștrengăresc. Îi încadrez ochii cu sprâncenele arcuite ușor, iar apoi îi definesc bărbia. Îi fac cu grijă buclele ușoare și negre ca pana corbului și care îi ajung până la umerii lați. Îi definesc mușchii mâinilor, iar apoi trec la torace și abdomen.     
    Dacă ar mai fi trăit, sunt sigură că Michelangelo și-ar fi vândut sufletul ca să aibă ocazia măcar să-l schițeze pe acest David modern.
  Îi desenez picioarele atletice, iar la urmă rămâne pânza din jurul mijlocului său. Niciodată nu am fost prea bună la desenat pânze, așa că mă uit insistent cutele pe care le face materialul în contact cu el.
    Probabil că Valentine și-a dat seama la ce parte a corpului său am ajuns să mă uit, pentru că zâmbetul e înlocuit de un rânjet larg, iar concomitent își ridică o singură spranceană. "Îți place ce vezi?", părea să transmită expresia lui. Simt cum obrajii îmi iau foc. Acum cu siguranță mă crede vreo perversă. Dar nu prea contează, oricum probabil în curând va renunța, deoarece să fii model pentru un grup de zece-douăzeci de studenți la arte plastice nu îți aduce cine știe ce beneficii materiale. Schițez rapid materialul iar apoi încep să aplic umbre și lumini.
   Rânjetul nu-i dispare de pe chip pe tot parcursul ședinței.
   Îi sunt recunoscătoare lui Monsieur Chateaux atunci când anunță prima pauză și ies repede la aer, urmată de Ashley.