21

17

- Ăsta era motivul pentru care te comporți ciudat, chicotește Valentine. Începusem să îmi fac griji că s-a întâmplat ceva serios.
- Cum ar fi trebuit să reacționez când mi-am văzut animalul de companie lingându-ți prietenul?
- Ceea ce tu ai văzut s-a întâmplat din cauza mea. Am vărsat laptele și l-am stropit pe Damon. Midninght s-a oferit să ne ajute să curățăm. Știi doar că pisicile iubesc laptele.

   Aprob din cap. Simt că obrajii îmi ard de rușine și îmi ascund fața în mâini.
- E în regulă. Tot uit că în ochii unui Copil al lui Adam, ceea ce nouă ni se pare normal, poate să pară total deplasat. Îmi pare rău...
  Valentine îmi ia mâinile în ale sale, îndepărtându-le ușor de fața mea și mă strânge cu putere la piept. Îi simt parfumul familiar și inspir adânc. E atât de liniște încât îi pot auzi bătăile neregulate ale inimii. Să fie Valentine emoționat?
- Știi că poți să vorbești despre orice cu mine, nu-i așa?

   Mă uit în ochii lui și aprob timid.

- Ești mai bine?

   Aprob încetișor din cap și mă desprind din îmbrățișarea lui. Valentine se uită drept în ochii mei, iar apoi îmi aplică un pupic pe frunte.
- Mă bucur. Ziua abia a inceput, rază de soare. În curând se vor trezi gemenele și vom relua antrenamentul. Te rog să te pregătești. Valentine iese zâmbind din camera mea, lăsându-mă topită.
   Perfect! Acum am devenit un jeleu uman, dar măcar mă simt mai liniștită.

***

–Îmi poți da sarea, te rog?
  Îi întind solnița lui Valentine și îmi plimb micul dejun prin farfurie, așteptând ca Midninght să aducă tot ce trebuia adus din bucătărie și să se așeze în locul liber din fața mea.       

   Damon deja a înfulecat jumătate de duzină de cârnați, în timp ce noi nici nu am apucat bine să ne uităm în farfuriile noastre. Gemenele își pun în farfurii cantități enorme de salată de varză, de zici că urmează să hrănească o armată întreagă de iepuri.
   E prima dată când stau la o masă cu atâtea persoane. Sunt gălăgioși, dar nu pot să zic că îmi displace. Simt cum un zâmbet îmi apare pe chip în timp ce mă uit la omleta din farfuria mea. Toată mâncarea arată de parcă a fost gătită de un mare bucătar. Cine ar fi crezut că magia poate să fie folosită în acest mod? Iau o înghițitură din sucul de portocale roșii proaspăt stoarse   și apoi încep să îmi mănânc omleta.

- A fost delicios! Damon se bate sonor cu palmele peste burtă și se uită cu jind la restul de mâncare de pe farfurii. Nu am mai mâncat de mult timp ceva atât de bun. Valentine, amice, mă bucur că gătitul face parte din trucurile magice pe care le poți face fără ca Lucy să îți poată afla locația.

-Ce vrei să spui? 

     Îmi iau ochii de pe omleta pe jumătate terminată din farfuria mea și mă uit la Damon.  Vârcolacul dă să deschidă gura, dar Valentine răspunde în locul lui.

-Nu îmi pot folosi puterile la adevărata capacitate. Cel puțin nu fără ca Lucifer să îmi afle poziția. Dacă le-aș folosi, ar putea da cu ușurință de mine și să mă distrugă ca să devină și mai puternic. După asta, ar veni după tine și ar avea loc apocalipsa. 

  Înghit  în sec la gândul că eu sunt cheia care va aduce apocalipsa.

-Nu îți face griji, Blair! Te vom pregăti pentru posibilitatea în care Lucifer va da de tine înainte să îl căutăm noi pe el.

-Mulțumesc, cred.

Continuăm să mâncăm în tăcere, iar apoi Midnight se ridică de la masă și începe să o curețe.

-Azi o să te învăț să te aperi! Damon rânjește în direcția mea, iar apoi continuă: Dar mai întâi cred că ar trebui să mai înveți câte ceva despre buruieni și alte chestii magice de la gemene. Nu de alta, dar ar trebui să îți priască mâncarea înainte de a te face praf.