Fantomele trecutului

27. Un iepure, o pisică, şi-o situaţie incomodă.

Capitolul 27: Un iepure, o pisică, şi-o situaţie incomodă.

- Măcar lasă-mă să te ajut, îi spuse Cooper în timp ce se puse în faţa ei.

Ayra chicoti uşor, ca mai apoi să se strecoare pe lângă el.

- Serios, nu ai cu ce să mă ajuţi! Mai bine mergi şi caută filmul ăla pe care ai zis că o să îl vedem, încercă ea să îl convingă, în timp ce începu să rupă cutiile din care tocmai mâncaseră.

Plecară de la spital undeva spre amiază, după ce scuzele Ayrei fură acceptate şi de Liss, apoi Cooper comandă o pizza şi aşeză masa, în timp ce ea îşi făcu un duş. De aceea ea se simţea acum datoare să strângă în urma lor.

- Da, sigur. Filmul, pufni Cooper în timp ce se rezemă de masă.

Îşi arcui o sprânceană atunci când Ayra se aplecă, inconştientă de mişcarea făcută, spre găleata de gunoi. Îi plăcea ceea ce vedea. Chiar şi pentru o puştoaică, aşa cum o considera el, avea forme destul de voluptoase, forme ce-l făceau acum să-şi imagineze lucruri de-a dreptul necurate. Îşi trecu mâna prin păr în încercarea de a-şi limpezi gândurile, însă fără prea mare succes.

- Îmi pare rău pentru astăzi, spuse el. Nu ştiam că te va afecta atât de tare să mă vezi vorbind cu ea.

Ayra se răsuci pe călcâie şi închise uşa dulapului, ca mai apoi să se rezeme şi ea de blat, pentru a-l putea privi pe Cooper.

- E-n regulă..., îngădui ea. Şi eu am reacţionat stupid încercând să plec. Nu ştiu ce a fost în mintea mea când m-am purtat atât de prostesc.

- Eu chiar..., începu Cooper să spună ceva dar apoi închise gura, lăsându-şi privirea în jos. Chiar aş vrea să-mi dai o şansă, Hart. Să-ţi dovedesc că poţi avea încredere în mine şi că nu sunt persoana care consideri tu că sunt.

Spunându-i asta, se apropie de ea şi îi dădu după ureche o şuviţă de păr, doar pentru că simţea nevoia să o atingă. Era conştient de promisiunea făcută şi totuşi fiecare părticică din el urla după atingerea ei. O aşteptase mult prea mult iar acum că era lângă el şi nu o putea atinge după bunul lui plac, îl făcea să înnebunească încet. O nebunie dulce, care-l stârnea de fiecare dată când ea trecea pe lângă el şi îi putea simţi parfumul.

Chiar şi acum, după un an de zile, nu înţelesese cum de el ajunsese să ţină atât de mult la ea. Ştia că dacă va arăta prea mult din ceea ce el simte, dacă-i va spune că el a ajuns să o iubească doar pentru că-i simţise lipsa atât de mult, asta avea să o depărteze de el. Aşa că se mulţumi doar să se joace absent în părul ei, şi să se bucure de prezenţa ei atât cât îi permitea ea.

- Nu ştiu ce aş mai putea spune acum, şopti ea.

- Spune da, şi mi-e de-ajuns, o îndemnă el, atingându-i obrazul cu dosul palmei.

Fermecată de senzaţiile pe care el le stârnea corpului ei, aprobă încet printr-o mişcare a capului, şi îşi trecu mâinile în jurul lui. Îl trase mai aproape de ea, şi se ridică pe vârfuri pentru ajunge la acelaşi nivel cu el.

Anticipându-i intenţia, Cooper îşi lăsă capul mai aproape de chipul ei, până ce începu să îi simtă respiraţia sacadată peste buzele lui.

Când ea începu să îl sărute, scoase un sunet gutural, de mulţumire, şi îşi trecu limba peste buzele ei calde. Simţi cum ea devine moale în braţele sale, aşa că o ridică pe blatul din spatele ei, şi îi invadă gura cu limba lui agilă. Primi aprobarea Ayrei printr-un geamăt scurt, aşa că începu să dezmierde şi să exploreze după bunul său plac, muşcând-o din când în când de buza de jos, până ce simţea că rămâne fără aer. Încolăcindu-şi picioarele în jurul lui, îl trase mai aproape de trupul ei, gest care o făcu să-şi imagineze din nou trupul lui gol peste al ei, toate astea făcând-o să simtă din nou acea dorinţă care-i pulsa dureros din pântec până între coapse.