Fantomele trecutului

2. Ai nevoie de o zi liberă!

  Capitolul 2

 Ai nevoie de o zi liberă!

          Un val de căldură îi cuprinse obrajii în momentul în care Jacob îi puse inelul pe deget. Deşi era incapabilă să scoată vreun sunet, Jacob  îi putea citi surprinderea pe chip. El se aplecă şi îi cuprinse chipul în palme, depunându-i săruturi caste pe frunte. În ochii lui vedeai speranţă speranţa şi rugăminţi mute, dar ea nu ştia ce anume să spună. Deşi era la un pas să accepte propunerea lui, o parte din ea îi cerea să fie raţională şi să nu se pripească. 

          Oftând încet, Jacob o strânse la pieptul său, iar parfumul său specific o făcu să-l strângă şi mai tare în braţe. S-ar putea obişnui cu asta, să adoarmă şi să se trezească împreună cu el, dar totuşi nu era sigură dacă mutarea asta ar păstra aceleaşi sentimente pe care el le are faţă de ea.

           — Ei bine? îi spuse el zâmbind ușor. Ce s-a întâmplat, de ce nu vorbești cu mine? o întrebă el grijuliu.

            — Nu... nu știu iubitule... nu vreau să te deranjez, nu... umm..., fu ea întreruptă.

            Jacob îi opri cuvintele apăsându-și buzele peste ale ei. Îi departă buzele cu limba, căutand-o pe a ei. Când o găsi, o dezmierdă ușor, cu mișcări ritmice, ademenitoare, ca mai apoi să îi mai depună un sărut cast pe buzele moi și umflate. O așeză înapoi cu capul pe pieptul său, și începu să-i mângâie părul încet.

          — Cât ador când îmi mă alinți spunându-mi aşa, spuse așezându-și buzele pe fruntea ei. Să știi că nu o să te forțez niciodată să faci ceva împotriva voinței tale, și știi asta. Îți las destul timp să te gândești, dar poate ar fi cazul să te muți din motelul acela nenorocit si să faci altceva cu banii pentru chirie. Știi bine ca ești binevenită la mine oricând și mi-ar plăcea enorm de mult să te am lângă mine în fiecare dimineață.

           Ayra surâse slab și ridicându-se pe vârfuri îl sărută scurt la baza gâtului.

           — Am să mă gândesc la asta, promit.

          Jacob se resemnă şi aprobă dând uşor din cap, apoi intrară amândoi în cafenea, unde fiecare își ocupă poziția sa. Jacob pregăti ustensile pentru faimosul mic dejun de la King's Breakfast & Lunch, în timp ce Ayra aranjase scaunele și mesele pe care le strânse cu o seară înainte.

          Mesele din lemn şlefuit şi scaunele cu spătar şi tapiţerie asortată, dădeau localului un aer rustic, atrăgându-şi clientela nu doar datorită ambientului, ci şi  faimoaselor meniuri preparate de Jacob. 

          Toată lumea ştia că acest restaurant era unul liniştit, în care oricine era bine venit şi toată lumea era tratată în mod egal, cu respect şi amabilitate. Oamenii erau întotdeauna încântați de felul cum erau serviți, așa că veneau aici cu plăcere.

           De cum intrau pe ușile restaurantului, mirosurile îmbietoare ale diverselor meniuri îi îndemnau să ocupe un loc la una din măsuțele de lemn, așezate simetric. Dacă cineva venea aici singur, și nu îşi dorea ca cineva să se așeze la masa lui datorită aglomerației ce apărea în fiecare după-amiază, se putea așeza la barul ce îi oferea o priveliște superbă asupra pădurii.

          Proprietara restaurantului, doamna Louise, locuise toată viaţa ei la mansardă, hotărâtă fiind să se ocupe cu sfinţenie de afacerea familiei, şi să păstreze aceeaşi reputaţie pe care acest restaurant o avuse dintotdeauna. Coborând încet pe scările ce dădeau spre bucătărie, îi salută pe cei doi, asigurându-se mai apoi că totul decurge conform rutinei, şi plecă în oraş pentru a cumpăra toate cele necesare pentru meniurile de la prânz.