Fantomele trecutului

Epilog.

Cu trei ani mai târziu.

          — Le-am găsit! strigă Liss fericită. Știam eu că aici le-am pus!

          Ayra bătu entuziasmată din palme, foarte încântată de descoperirea prietenei sale. Zâmbi ușor atunci când luă bucățelele de material mici și roz, pe care le aranjă cu grijă într-o cutie pe mărimea lor.

          — Cadoul perfect, șopti ea emoționată.

          Liss surâse și o îmbrățișă scurt, ca mai apoi să închidă ușa în urma lor.

          — Ai dreptate, o aprobă aceasta. Fratele tău ajunge și el diseară?

          — Cu siguranță. Nu ar rata asta pentru nimic în lume și oricum am înțeles că drumurile au fost deblocate spre dimineață și că acum se circulă destul de ok.
   
          Ayra privi abătută pe geam la zăpada care se așternuse. Zâmbi gândindu-se că în ultimii trei ani își petrecuse Sărbătorile de iarnă împreună cu fratele și cumnata ei alături de familia Erados. Și bineînțeles Grant.

          Se obișnuise atât de mult prezența lui încât nu mai existau despărțiți nici măcar în propoziții. Unde era Ayra era și el, și vice-versa.
Și iubea acest lucru. Se simțea în sfârșit împlinită și avea întotdeauna parte de afecțiune, indiferent dacă nu aveau mereu timp unul de celălalt.

          Cooper îi respectase decizia de a se înscrie la facultate, iar el îi ascultase sfaturile și se mutase înapoi în NYPD. Deși amândoi făceau naveta, el își dorea în continuare să locuiască în Newtown, iar ea se atașase atât de mult de Sarah și Liss încât nu putea să stea prea mult timp fără ele.

          Așa că pauzele de masă și le petreceau împreună, iar în weekend se relaxau în Newtown. Ayra zâmbi uitându-se în continuare pe fereastra aburită.

          Cea mai mare încântare a acestei perioade era micuța Sarah, care împreună cu prietenele ei și ajutate bineînțeles de adulți împodobeau casa și grădina familiei Erados, făcând ca totul în jur să fie desprins din poveștile bunicilor.

          Cuprinsă de acele gânduri nu își dădu seama că un bulgăre de zăpadă se îndrepta spre geam decât în momentul impactului.

          Tresări atunci când acesta se izbi de geam și îi aruncă lui Cooper o privire tăioasă. Dar el și Sarah erau prea fericiți ca să poată să fie într-adevăr supărată pe el. Așa că se mulțumi să scoată limba la cei doi, lucru care o făcu pe micuța Sarah să zâmbească și să fluture din mănușa micuță, salutând-o la rândul ei.
         
           —  Mai este nevoie de ajutor în bucătărie? o întrebă Ayra pe Liss în timp ce coborau treptele.

           — Nu tocmai. Friptura e gata pregătită iar plăcintă e totuși prea fierbinte pentru a fi tăiată. Însă cred că poți arunca o privire în living, să vezi dacă totul este în regulă.

          Ayra aproba clătinand din cap. Știa că în regulă însemna pentru Liss ca totul să fie perfect. Adică pe bune, perfect.
         
          De la farfurii până la beteala din brad. Absolut tot trebuia să fie la locul lui. Așa că Ayra se asigură că totul era așa cum trebuia și aruncă o privire rapidă în cameră, simțind în spatele ei prezenta unei alte persoane.

           — Mâinile la vedere!, se auzi Cooper strigând în timp ce își dădea jos mănușile și căciula.

          Ayra chicoti intrând în jocul lui, și își ridică mâinile cu palmele ridicate în sus, asemeni scenelor pe care le văzu în filmele polițiste.