D A N G E R

87 9 3
                                    

CAPITOLUL 7
Sweet danger

—...la finalul acestei cuvântări vreau să ținem un moment de reculegere în memoria tânărului Dan Broke. Acest suflet care a fost smuls cu brutalitate din îmbrățişarea vieții pământene, dar care se îndreaptă spre alinarea cerească. abia de am putut să fiu atentă la predica ținută în acea slujbă duminicală. Gândul meu se îndrepta într-o cu totul altă direcție. Mesajul din seara precedentă mă speriase cu adevărat. Mă simțeam urmărită, expusă în fața unei persoane vigilente, aflată în alertă pentru a mă surprinde în cine ştie ce ipostază. De ce începuseră toate lucrurile să devină atât de haotice? Preotul Colin era acelaşi om, cu glasul limpede şi calmant. Brittany era lângă mine şi în continuare venea cu câte o remarcă înțepătoare la adresa preotului. Toți oamenii din jurul meu păreau neafectați, neschimbați, doar cu mine era ceva în neregulă în ultima vreme. Devenisem impacientată şi paranoică. Somnul meu erau tulburat de coşmaruri şi vise morbide. În jurul meu se alcătuise o aură de emoții negative. 

—...când credeți că v-ați piedut calea, întoarceți-vă spre răsărit şi găsiți-l pe Dumnezeu. Nu vă pierdeți cumpătul şi păstrați-vă credința în bine şi în mântuire. îmi doream să las cuvintele preotului să îmi ofere alinarea de care aveam nevoie, doar că nu puteam rezona cu ele în acel moment. Pentru prima dată nu îmi găsisem liniștea în adăpostul bisericii. În stânga mea, Brittany era extrem de preocupată cu inspectarea rețelelor de socializare. Nu văzusem nicio formă de îngrijorare raportată la evenimentele precedente. Pentru ea viața îşi continua parcursul, fără drame inutile şi conflicte interne majore. 

—...vreau să vă las cu un citat de-al lui Papa Francisc, care spunea să-l privim pe Dumnezeu, dar mai ales să ne lăsăm priviți de El. Biserica este casa tuturor celor care au nevoie de mângâiere, iar eu sunt aici pentru a vă oferi sprijin. de fiecare dată după finalul prelegerii, preotul Colin încheia într-o notă afectivă, dorind să amintească tuturor celor prezenți că nu sunt niciodată singuri. Desigur că pe Britt nu o impresionau niciodată voebele acestuia. 

—Mă întreb la ce tip de măngâiere se referă. am preferat să o ignor. În unele zile mi se păreau amuzante comentariile ei. Astăzi nu eram în dispoziția de a încerca să o înțeleg. Glumele ei deveneau deplasate de la un punct, iar eu nu aveam cel mai înalt nivel de toleranță în acea zi. M-am ridicat din strană şi m-am îndreptar spre preot. Gestul meu a fost mai mult unul instinctiv. Pentru prima dată nu aveam o întrebare concretă pentru preot. 

—Bună, Olivia! Ce îți apasă sufletul săptămâna acesta? mă întâmpină el cu glasul blând şi cu privirea încrezătoare. Nu era niciodată deranjat de insistențele mele sau de curiozitățile excesive. Niciodată nu m-a făcut să mă simt incomod. El era unul dintre puținii oameni pe care îi apreciam în acel oraş, chiar şi în ciuda moravurilor sale. 

—Am avut mai mult preocupări existențialiste în ultima perioadă. Şi m-a înfiorat ceea ce s-a întâmplat cu Dan. nu aveam niciodată rețineri în a mă deschide în fața lui. Îmi împărtăşisem de multe ori ideile, temerile, frustrările în fața preotului şi nu mă judecase niciodată. Pentru mine o discuție cu el era echivalentul unei terapii.

—Toată lumea a fost afectată de acea crimă odioasă. Important este să te păstrezi cu firea. Sufletul tău este cel care contează cel mai mult, ai grijă să nu-l împovărezi cu sentimente urâte. Oamenii care îşi pierd credința, se pierd pe ei înşişi. Aşa că încearcă să îți găseşti pacea interioară şi să te rogi. nu voiam să îl dezamăgesc şi să îi spun că privesc rugăciunile ca fiind inutile şi că prefer lucrurile practice. Cred în ceea ce este palpabil şi realizabil cu forțele proprii. Nu contestam învățăturile lui, dar niciodată nu mi-am pus speranțele prin invocarea unei forțe cereşti ca să îmi rezolve mie problemele. Credeam în puterea oamenilor. Ființa umană e capabilă de lucruri incredibile, chiar şi cei din Southaven, chiar dacă nu reliazau acest lucru. Pentru prima dată voiam să abandonez subiectul. Următoarea mea întrebare a fost cu totul şi cu totul spontană. 

EXPOSEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum