Capitolul 13
WHERE THE EVIL WAS BORN
Uneori reflexele noastre intră în opoziție cu rațiunea. Oamenii acționează în raport cu ceea ce le dictează impulsurile de moment. Rațiunea nu este un fenomen instant. De aceea îmi pot justifica reacția prostească în momentul în care mi-am auzit numele rostit. M-am întors cu o forță de care nu fusesem conștientă până atunci și mi-am lipit instant palma de un obraz fin și complet nevinovat. Trevor mă privea confuz și oarecum resemnat în legătură cu reacția mea. Pentru o clipă nu auzisem vocea lui Trevor. În mintea mea cel care mă strigase era Erik. Începeam să halucinez? Eram îndreptățită să fiu înșelată de simțuri. Ziua a fost complet infernală, încă resimțeam efectele șocului. Și totuși mi-am permis un moment de relaxare în clipa în care am conștientizat cu adevărat că în fața mea se afla un Trevor complet teafăr și nevătămat. M-am aruncat fără să mai ezit în brațele lui și am suspinat ușurată. El m-a bătut nesigur pe spate dar simțeam că și el se bucura că eram în siguranță.
-Ăsta e clar un exemplu pertinent prin care se demonstrează bipolaritatea unei femei. Mă bucur să te văd, Liv! Mă jur că nu am trimis eu mesajul. Bine, mulțumită scârbei care a făcut asta sunt cercetat și eu. Desigur că o să trecem pe lista suspecților chiar pe băiatul cu pasiuni dubioase pentru criminali în serie. vorbea atât de calm și de tipic încât simțeam cum se topește ceva în mine. Ancora mea către normalitate nu era Brittany, era Trevor.
-Trev, vrei să vii înăuntru? Părinții mei probabil că sunt traumatizați. într-un fel nu voiam să petrec singură timp cu ei și să le explic întregul eveniment. Știam că prezența lui Trevor ar fi fost o amânare a discuției. Nu știam ce să le spun. Probabil că sub presiunea privirii stăruitoare a tatălui meu aș fi cedat și i-aș fi destăinuit întreg adevărul. Și încă nu am luat o hotărâre cu privire la situația dată. Nu știam dacă era cazul să pledez împotriva lui Erik. Știam că soarta lui și poate chiar a altora atârna de o declarație de-a mea. Aveam nevoie de compania lui Trevor. Părinții mei îl simpatizau și cu siguranță nu s-ar fi simțit deranjați de prezența lui chiar și în contextul de față. Deși el nu părea tocmai încântat de ideea mea.
-Ce îți trece prin cap, Olivia? a întrebat el ridicând cu suspiciune din sprânceană. Mimica lui era complet deosebită, dacă avea să eșueze în potențiala carieră de detectiv pe care voia să o urmeze, categoric avea șanse reale să dea lovitura cu teatrul. Nu exista om mai expresiv decât el.
-Pur și simplu nu vreau să discut cu ai mei despre cele întâmplate. Și pe lângă asta, îmi place compania ta, am zâmbit cu inocență, iar el și-a dat ochii peste cap. Spusesem adevărul, sau cel puțin, o parte din el.
-Mă simt măgulit. Sunt sigur că dacă ar trebui să alegi între mine și Kieran Madden, aș fi opțiunea numărul unu după el, dar o să-mi calc pe orgoliu și o să te însoțesc doar pentru că a fost o zi grea, am zâmbit, simțindu-mă cu adevărat o învingătoare, apoi am intrat împreună în casă. Am fost izbită de un miros neplăcut. Era ceva ars, dovadă clară că mama mea făcuse o tentativă de gătit, care eșuase lamentabil. Imediat ce am închis ușa, ambii părinți au apărut din bucătărie, cu o expresie ce exprima o autentică ușurare. Mama m-a tras într-o îmbrățișare sufocantă, pe care am acceptat-o fără comentarii. Probabil că au fost îngroziți în tot acel timp. Tata l-a bătut ușor pe spate pe Trevor care nu-și putea masca disconfortul pe care îl simțea, poate că până la urmă nu ar fi dat lovitura cu actoria.
-Olivia, scumpo, unde ți-a fost capul când ai plecat de una singură într-o sală de sport abandonată? Pe viitor nu mai răspunde la mesaje, tu și prietenii tăi ar trebui să comunicați doar prin apeluri telefonice. Vreau să vii acasă imediat ce se încheie cursurile și trebuie să eviți pe cât mai mult cu putință să stai singură. Până nu este prins acest maniac vei înceta să mai ieși, mama vorbea foarte rapid și foarte precipitat. Nu era un secret pentru nimeni dezechilibrul ei emoțional, știam că tot ce voia să facă era să mă protejeze, doar că îmi păreau niște măsuri prea extreme.
