CAPITOLUL 16
Killing them softly
Am evitat să mă gândesc prea mult
la interacțiunea fierbinte care a avut loc în mașină între mine și Kieran. Cu siguranță că aveam să resimt serioase mustrări de conștiință ulterior. Nu știam dacă aceea a fost o reacție în urma evenimentelor petrecute recent. Tot ce știu este că pe durata drumului de la întoarcere amândoi am fost tăcuți. Probabil că cel mai înțelept lucru ar fi fost să ne purtăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între noi. Nu știam nimic relevant despre Kieran, faptul că mă aruncasem practic pe el nu demonstra decât că eram o tipă superficială, asemenea tuturor celor de vârsta mea. Probabil că și el gândea același lucru, în fond, avea la cunoștință faptul că încă mai aveam sentimente pentru fostul meu prieten. Mă simțeam oribil, ca și cum Kieran nu era decât un colac de salvare de care mă agațam cu disperare. Nu voiam să creadă că mă folosesc de el. Dar știam cum arătau lucrurile din exterior. Era destul de penibil pentru mine.
-Hei, eu...
-Sper că nu o să-ți ceri scuze acum, mi-a tăiat-o el din scurt, și puteam să-mi simt obrajii cum iau foc. Tonul lui era unul prietenos și am putut să îi văd o gropiță adorabilă formandu-i-se în timp ce zâmbea în colțul gurii. Era un tip cu adevărat superb. Ce era în neregulă cu mine? Erik nu era nici măcar pe jumătate comparativ cu Kieran, nici fizic, nici intelectual. Și totuși, nu puteam să simt aceeași atracție spre Kieran, cum simțeam atunci când mă aflam în compania lui Erik. Era destul de frustrant că nu puteam trece mai departe.
-Mă gândeam doar... poate a fost inadecvat și...
-Olivia, a fost doar un sărut, unul intens, ce-i drept, dar a fost doar un sărut. Nu e ca și când mi-ai fi făcut un sex oral într-un cinematograf. Dar, ca să lămurim, dacă ai vrea să faci vreodată asta, nu aș avea nicio problemă, a zâmbit el arogant și pentru o clipă aproape că am vrut să-l lovesc peste braț. Desigur că nu l-ar fi deranjat. Băieții rămân tot băieți, în principiu. Mi-am dat ochii peste cap, iar el mi-a surprins gestul, și a râs discret.
-Și eu care îmi făceam griji că îți pătez integritatea, am răspuns cu sarcasm. Cu cât stăteam mai mult în preajma lui Kieran deveneam tot mai dezinvoltă. Nu-mi puteam da seama dacă este de bine sau de rău, și asta mă îngrijora.
-Sunt fiu de preot, trebuie să mă păstrez până în noaptea nunții, era cel mai hilar lucru pe care îl auzisem în ultima vreme. L-am privit sceptică, ridicând o sprânceană. În niciun univers paralel nu aș fi putut să cred că el era virgin. Aparent, Kieran chiar găsea foarte amuzant să se distreze pe seama mea. Am scos un sunet din gât ce semăna mai mult cu un mârâit. Nu eram tocmai o persoană pudică, dar Kieran mă făcea să mă simt destul de incomod cu aluziile lui ciudate.
-Cred că ar trebui să-ți păstrezi în principal simțul umorului și modestia, am murmurat eu relativ iritată.
-Umorul meu negru nu este pentru toată lumea, iar modestia este pentru sfinți și fraieri. Tu în care categorie te situezi? conducea relaxat și îmi arunca ocazional câte o privire. Intrasem în oraș, ceea ce înseamna că nu mai aveam mult până ajungeam acasă. Totuși, mai aveam suficient timp cât să-i răspund la întrebare.
-Probabil că sunt o fraieră, am ridicat indiferentă din umeri.
-Nu, nu ești fraieră, Olivia. Ești cea mai interesantă persoană pe care am întâlnit-o de când m-am mutat aici. Inițial credeam despre tine că nu ai inteligență emoțională și că ești complet posacă. Mă bucur că te-ai dovedit a fi mai mult de atât.
Uneori mă șoca faptul că putea să fie atât de direct și de sincer. Nu eram obișnuită cu genul ăsta de franchețe. Oamenii din Southaven, în general erau de o cordialitate prefăcută. Toate sentimentele negative erau mascate de o politețe rece. Kieran era genul de persoană care spunea just ce crede. Pe de o parte, îmi plăcea, pe de o parte mă enerva când spunea cu amănunt ceea ce gândea.
