CAPITOLUL 14
Innocence lost...
Probabil că toți am avut momentele noastre de reflecție în care ne-am întrebat oare câte lucruri au cu adevărat sens pe lumea asta. Ceea ce îmi profila realitatea în acest moment părea desprins dintr-un film de acțiune. Lucrurile de această natură nu aveau loc în Southaven, în acest oraș pașnic și lipsit de evenimente. Când a fost compromis totul? Când viețile noastre au început să fie puse în pericol? Eram niște copii inocenți. Eram niște adolescenți cu probleme și atitudini tipice raportate vârstei noastre. Nu făcuserăm nimic într-atât de grav încât să merităm asemenea persecuție. Erik fusese un nemernic, dar nu un nemernic atât de mare, încât să ajungă la închisoare. Eu și Trevor am parcurs ore întregi citind mesajele dintre Erik și individul care îl amenința. Totul era atât de clar. Aveam dovezile care să îl salveze pe prietenul meu. Trevor s-a asigurat că a copiat toate probele pe un stick de memorie și apoi am părăsit casa familiei Palmer. Trebuia doar să ne punem la punct un plan. Nu puteam să dăm buzna în secția de poliție și să spunem că Erik este nevinovat. Prima întrebare a polițiștilor ar fi fost cum de am făcut rost de acele dovezi. Ceea ce ne-ar fi pus într-o reală dificultate din moment ce nu știam exact cum să explicăm acest aspect. Am decis ca în prima instanță, eu aveam să merg la secția de poliție și să cer să-l văd pe Erik. Trebuia să îl fac să mărturisească adevărul, cel puțin față de mine. Trevor m-a urmat, în speranța că ar fi putut să poarte o conversație cu tatăl lui. Am căzut de comun acord că cea mai bună idee era să vorbim cu un organ abilitat. Pe lângă acest aspect, tatăl lui Trevor cu siguranță ar fi fost de partea noastră. Am luat mașina din fața casei, și fără a mai cere permisiune părinților, am gonit cu o viteză neregulamentară spre secția de poliție. Afară încă era lumină, și străzile din centru erau destul de populate, mă simțeam în siguranță. Când am ajuns la secție, am parcat mașina și am pornit spre intrare. Detectivul Adam era chiar acolo și fuma. Părea destul de încordat și prezența mea acolo părea că îi amplifica și mai mult încordarea. A mai tras cu nesaț un ultim fum, apoi a venit în întâmpinarea noastră.
-Sayers! Ai face bine să ai un motiv întemeiat pentru care te afli aici. Suntem în mijlocul unei anchete, iar tu îți bagi nasul mai mult decât este indicat. Și tu, Campbell, încearcă să nu îi faci tatălui tău mai multe probleme decât i-ai făcut deja. vorbea cu atâta severitate încât era greu de crezut că încă este un tânăr în floarea vârstei. Probabil că meseria lui îl înăsprise în modul ăsta. Știam că vorbea spre binele nostru, dar aici nu mai era vorba despre noi, era vorba de mai mulți oameni. Dacă ar fi arestat persoana greșită, pericolul iminent încă ar mai fi rămas în libertate.
-Domnule detectiv, permite-mi doar să vorbesc cu Erik, pot să aflu adevărul. Vă pot ajuta.
-Apreciez altruismul tău, dar mă tem că nu pot permite așa ceva. Conduc această cercetare, nu pot să fac asemenea greșeli. În fond, nu mai este nimic de aflat, Erik Palmer și-a mărturisit deja crimele. Un echipaj de poliție va porni spre casa lui pentru a preleva probe. Îmi pare rău, Olivia. își masa tâmplele și brusc părea mai bătrân, mult mai bătrân decât era în realitate. Probabil că și lui i se părea de necrezut turnura pe care au luat-o lucrurile.
-Aici intervine problema, domnule, Erik este nevinovat. Cineva l-a șantajat să mărturisească. Lăsați-mă să vorbesc cu el, vă rog. Adam mă privea de parcă îmi mai crescuse un cap. Desigur că era sceptic. De ce ne-ar crede pe cuvânt? Eu eram fosta iubită a lui Erik, care ar fi făcut orice ca să îl vadă în libertate. Normal că nu eram credibili.
-Astea sunt niște afirmații serioase, nu puteți să spuneți așa ceva dacă nu aveți probe solide.
-Dar avem, a intervenit Trevor, m-am conectat la rețeaua lui Erik și am găsit niște mesaje în care cineva îl șantajează. Unele dintre mesaje au fost șterse. Puteți să le verificați, le am salvate pe stick. am văzut ezitarea pe chipul lui, dar apoi și-a cântărit opțiunile. Nu avea nimic de pierdut dacă verifica informațiile pe care le-a primit din partea noastră. A oftat resemnat și ne-a făcut semn să îl urmăm în incintă. Pe mine și pe Trevor ne-a separat. Trevor a fost trimis spre o aripă de la etaj alături de un inspector, iar eu am fost însoțită de Adam spre biroul de declarații. Probabil că acolo se afla Erik. Am vrut să intru, dar Adam m-a oprit.
