CAPITOLUL 9
Under the knife
Victima: Amanda Velvet
Autopsie: Moarte brutală cauzată în urma unei secționări a gâtului. Pierdere masivă de sânge
Decesul a fost semnalat la câteva ore după crimă.
Arma crimei: un cuțit de vânătoare
Observații: mâna victimei a fost tăiată după moartea acesteia şi expusă public.
Moartea lui Dan Broke nu a iscat prea multă panică întrucât a fost un caz izolat. Mare parte din locuitorii din Southaven credeau că a fost o sinucidere. Pe scurt, nimeni nu a luat în serios acea întâmplare. Viața se desfăşura pe făgaşul ei tipic. Însă uciderea Amandei Velvet a creat o adevărată isterie. Toată lumea ştia de incidentul din cadrul liceului nostru. Cadavrul ei a fost descoperit într-o debara. Uşa a fost lăsată întredeschisă şi sângele ei începuse să se prelingă pe podea. Era exact cum spusese Trevor, criminalul nu încerca să ascundă nimic, cu excepția identității lui. Toate crimele sale erau publice. M-am înfiorat la gândul că aveam de-a face cu un psihopat. Southaven nu era capabil să gestioneze o asemenea situație.
Stăteam nesigură pe o bancă în interiorul secției de poliției, unde se ținea investigația. După cum spusese şi Adam, urma să fim solicitați la audieri. Nu ştiam pe ce criterii au fost selectate persoanele care aveau să dea declarații, dar eu cu siguranță ştiam motivul pentru care am fost chemată. Deşi altercația dintre mine şi Amanda a ieşit din cadrul atenției celorlalți, nu a fost dată uitării. Mă aflam de câteva ore pe hol, aşteptând ca un polițist să îmi strige numele. Era o situație destul de tensionată întrucat aş fi putut fi considerată suspectă. Brusc, uşa s-a deschis, cu o forță care nu era necesară şi o voce puternică, foarte masculină s-a auzit din acea direcție:
—Sayers? am reacționat mecanic ridicându-mă de pe bancă şi îndreptându-mă spre biroul său. Ştiam că atunci când cineva îți utilizează doar numele de familie, te afli într-o situație serioasă. Mă apropiam cu sfială şi am încercat să îl analizez fără să mă holbez la el. Era un bărbat nu foarte în vârstă, dar nici la fel de tânăr precum Adam. Avea o construcție atletică, fiind de o înălțime medie şi o siluetă subțire. Am evitat să fac contact vizual cu el. Avea o figură destul de severă. M-a poftit în birou şi mi-a indicat un scaun pe care să mă aşez. M-am conformat şi am luat loc încercând să îmi controlez emoțiile şi să las emoțiile să mă copleşească. Îmi aruncam privirea prin încăpere, şi am constatat că biroul nu avea prea multă personalitate, nu era încărcat cu foarte multe piese de mobilier, sau elemente de decor.
—Mă numesc Mark Webber şi sunt agent de investigații. Acest interogatoriu este o formalitate, dar dacă simt că ascunzi ceva, o să mai fii solicitată la secție. Aşa că, îți propun să fii sinceră şi concisă la întrebările care urmează. în timp ce vorbea, analiza nişte documente, ca şi cum acel discurs era unul standard pe care îl repeta de fiecare dată când interoga pe cineva. Totuşi starea mea de agitație s-a accentuat şi am luat o înghițitură din paharul cu apă ce era în fața mea. Polițistul nu se uita în mod direct la mine, dar ştiam că mă analiza cu atenție. A închis dosarul încărcat pe care îl răsfoia în momentul în care a găsit ceea ce căuta. Erau câteva pagini, şi am presupus că erau datele mele. Şi-a dres glasul şi a început să vorbească:
—Olivia Jennifer Sayers. Ai un cazier curat, niciun fel de delincvență, notele tale sunt impresionante. Nicio formă de comportament deviant. Prezentă la toate slujbele religioase duminicale. Situația materială este una bună, părinții tăi dețin o cafenea, în cadrul căreia lucrezi în timpul liber. Am ratat ceva? Nu cred. Ți-am rezumat în proporție de şaptezeci la sută viața, restul de treizeci trebuie să mi-l spui tu. mă irita tonul lui indiferent. Mă făcea să mă simt insignifiantă, ca şi cum intreaga mea existență era ceva banal, ce putea fi rezumat cu uşurință şi de către un străin. Aş fi vrut să am suficientă îndrăzneală cât să îi spun că sunt zodia rac şi îmi plac bancurile cu polițiști, dar m-am abținut şi i-am aruncat o privire glaciară. De aproape, părea ceva mai în vârstă. Părul lui negru era uşor încărunțit, la fel şi barba lui, ochii căprui păreau foarte obosiți în spatele ochelarilor de vedere cu dioptrii mari. Dar nu puteam să neg faptul că pentru vârsta lui, arăta bine. Probabil că aveam să ajung în iad pentru că gândisem aşa ceva despre un om care era probabil de aceeaşi vârstă cu tatăl meu.
