D I R T Y

74 8 5
                                    

CAPITOLUL 10
Dirty games

Şi iar era duminică...

Era prima zi după mult timp în care nu asistasem la slujba de la biserică. Dar nu aveam nicio mustrare de conştiință, nici măcar acel loc nu-mi putea oferi alinarea de care aveam nevoie. Erik încercase să mă contacteze în repetate rânduri, dar reușisem să îl țin la distanță. Nu ştiam cum să gestionez situația, trecuseră trei zile de când am descoperit acel cuțit de vânătoare agățat la pantalonii lui. N-am să uit expresia pe care o căpătase în acel moment. Reuşisem să surprind cum chipul lui căpăta o paloare cadaverică. A încercat să articuleze câteva cuvinte, dar devenise complet incoerent. N-am mai suportat nicio clipă în preajma lui. M-am îndepărtat de el ca şi când ar fi fost radioactiv şi am intrat în casă. Restul acelei zile nu am făcut decât să plâng, în timp ce mă uitam la pozele noastre din copilărie. Viața are un parcurs ciudat, oamenii au destine surprinzătoare. Dacă atunci mai aveam dubii în privința incriminării lui Erik, cu cât trecea mai mult timpul începeam să fiu sigură. Nu am mai primit niciun mesaj amenințător. Încercam să mă motivez să merg la agentul Webber şi să depun mărturie împotriva băiatului pe care îl iubeam. Dacă Shakespeare ar fi trăit, sunt sigură că ar fi scris o piesă dramatică pe acest subiect.

Luni, cursurile aveau să fie reluate, iar eu speram să mă redresez şi să pot să îl ignor pe Erik în cazul în care ne-am intersectata la un punct. Aveam nevoie de o distrugere, şi cea mai bună persoană la care puteam apela era chiar Brittany. Uneori depindeam de ea mai mult decât îmi plăcea să recunosc. Fără să stau prea mult să analizez situația, mi-am înşfăcat telefonul şi am apelat-o pe acea făptură blondă. După cum mă aşteptam, a răspuns foarte repede. Tonul ei era unul zeflemitor şi arogant.

—Cum speri tu să capeți viață veşnică şi iertarea păcatelor dacă absentezi de la sfânta slujbă de duminică? Ai ratat o adevărată prelegere despre ispită şi vulnerabilitatea omului în fața celor trupeşti. Presupun că doamna Sandy este o adevărată ispită. Nici măcar un sfânt nu-i poate rezista. am auzit un râs înfundat şi am presupus că Brittany era alăuri de sora ei, Chloe. Dacă pe Britt nu o agream în anumite momente, pe Chloe efectiv nu o puteam tolera. Era genul de persoană care într-un fel reuşea mereu să aducă probleme. Se manifesta tot timpul foarte vocal şi agresiv, fără urmă de tact sau delicatețe. Comparativ cu ea, Brittany era cu adevărat regal de manierată.

—Mulțumesc pentru rezumatul zilei, ştiam că pot conta pe tine, am răspuns cu ironie. Începeam să regret că apelasem la ea pentru ajutor. Dar îmi plăcea calmul ei, fapul că era singura persoană a cărei lume era constantă. Brittany nu era preocupată psihopați sau de crimele odioase din perimetrul Southaven-ului. Brittany era imperturbabilă şi pentru prima dată îmi doream să fiu la fel ca ea, voiam ca atitudinea mea impasibilă să fie reală. În clipa următoare, conversația a fost preluată de Chloe, care mă asaltase cu un val de informații.

—Vino pe la noi! Părinții noştri sunt plecați din oraş, aşa că hai să organizăm ceva. Ce e cu toată sobrietatea asta? nu mă aşteptam să conştientizeze gravitatea situației. În ciuda aspectului şi atitudinii ei, Chloe avea doar şaisprezece ani. Era în continuare un copil care încerca să se joace de-a adultul într-o lume a bătrânilor. Nu eram într-o dispoziție de petrecere sau orice activitate implica interacțiunea cu prea mulți oameni. Sperăm că Brittany avea să respingă posibilitatea vreunei petreceri.

—Ştii ce? Ai dreptate, chiar sunt plictisită. Olivia, nici să nu te gândeşti să refuzi. Poți să mai aduci pe cine vrei, fără să-mi mai ofere măcar posibilitatea să obiectez, Chloe mi-a închis telefonul. Nu eram prietene, conjunctura ne aducea împreună, având în vedere că eu şi Brittany petreceam destul de mult timp împreună. Nu voiam să îmi mai petrec încă o seară înconjurată de specimene de femei fataliste şi bărbați cu exces de testosteron. Voiam o persoană care să mă salveze de la tortură. Din fericire, ştiam cine ar fi fost acea persoană, problema era că nu ştiam cum să o conving.

EXPOSEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum