G U N S

41 7 8
                                    

CAPITOLUL 15
One man with a gun


Nu experimentasem până acum ce înseamnă cu adevărată să trăiești sub presiune. Singura sursă de stress din viața mea provenise doar din cauza examenelor la fizică. Dar acum puteam să înțeleg ce înseamnă să îți simți stomacul strângându-se la fiecare zgomot nefiresc. Eram terifiată și paranoică. Deși Adam m-a asigurat că sunt monitorizată cu atenție de polițiști, știam că aceștia nu reprezentau un impediment real pentru criminal. Totuși, nu eram preocupată doar de siguranța mea. Erik încă nu fusese eliberat. Știam că era sub protecția poliției, dar eram în continuare îngrijorată pentru că nu primisem nicio veste de la el. În ultimele zile nu au mai fost consemnate evenimente, ceea ce îmi întindea nervii la maxim. Era liniștea de dinaintea furtunii. Probabil că psihopatul își plănuia următoarea mișcare. Am fost zguduită de un fior puternic numai la gândul ăsta. Trebuia să încetez să mă mai gândesc. M-am ridicat din pat și am coborât spre bucătărie. Casa era goală, ca de obicei. Părinților mei le displăcea situația, dar nu puteau să abandoneze afacerea din care își aveau venitul. Am oftat resemnată și mi-am turnat o ceașcă de cafea. Eram sleită de orice urmă de energie.

Brusc, un zgomot strident m-a făcut să tresar. Am avut nevoie de puțin timp ca să realizez că era telefonul meu care vibra pe masă din sufragerie. L-am luat și am răspuns precaută având în vedere că era un număr pe care nu îl cunoșteam.

-Mda?

-Bună, Olivia! în acel moment inima mi-a sărit peste câteva bătăi. Recunoșteam vocea lui Kieran, dar era ultima persoană din partea căreia m-aș fi așteptat la un apel. Nici măcar nu-mi aminteam să-i fi dat numărul meu de telefon. Am inspirat profund și am încercat să vorbesc normal.

-Hei! A trecut ceva vreme de când nu ne-am auzit, am răspuns eu forțat, desigur că eram patetică și plictisitoare. Dar nici măcar nu-mi păsa suficient cât să încerc să îl impresionez. Era ultima mea problemă în acel moment dacă în mintea lui Kieran eram considerată interesantă.

-Da, având în vedere evenimentele recente, cred că socializarea nu a fost o prioritate, vocea lui suna relaxată și știam că încerca să mă facă să nu mă simt vinovată. Avea dreptate, în ultimele zile refuzasem să iau contact cu alte persoane cu excepția familiei și ocazional a polițiștilor. Chiar și criminaliștii mi-au sugerat să reduc contactul cu persoanele din exterior. Toată lumea era suspectă.

-Prea multă dramă pe aici. Ce zici, ești dispusă să-mi fii complice la o aroganță? pe cât era de tentantă propunerea lui, pe atât de greșit mi se părea. Nu voiam să mă expun la pericol nici pe mine și nici pe el. Era declarată stare de alertă în tot orașul. Nu vedeai picior de om pe stradă după ora 20:00 cum nici pe timp de zi traficul nu era mai intens. Ultimul lucru pe care eram dispusă să-l fac era să asist la o imprudență din cauza spiritului aventurier al lui Kieran. Dar avea dreptate, era prea multă dramă. Aveam nevoie să mă detașez, chiar și pentru câteva clipe.

-Nu știu ce să spun despre asta, Kieran. Cu tot ce se întâmplă cred că activitățile destinate pentru relaxare sunt un lux pe care nu ni-l putem permite, vorbeam ca o lașă, vorbea raționalul din mine și nu știam dacă spiritul de autoconservare era ceva bun sau rău în acel moment. Dar Kieran nu avea să accepte răspunsul meu.

-Olivia, promit că vei fi în siguranță cu mine, vocea lui era atât de încrezătoare. Nu știam de unde avea certitudinea asta, dar m-am lăsat convinsă. Probabil că dacă mi-aș mai fi petrecut timpul singură între patru pereți aș fi devenit complet ursuză și teama m-ar fi învăluit până la refuz. Poate că o ieșire alături de Kieran nu era cel mai nociv lucru pe care îl puteam face, așa că am acceptat. Poate aveam doar să mergem la o cafenea și să-mi împărtășească cine știe ce povești din viața urbană a Bostonului. Dată fiind situația de față, aș fi ascultat orice nu are legătură cu realitatea în care trăiesc, până și Twilight mi s-ar părea o poveste ce merită ascultată. Cine nu este fascinat de vampirii care strălucesc? Sper doar să nu ajung în stadiul degradant în care să dezvolt o pasiune pentru Fifty Shades of Grey. Dacă se va întâmpla asta, cred că m-aș preda de bună voie criminalului.

EXPOSEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum