Oase și Săruturi (SUFLETE ISPĂȘITE #1)

6. Până a murit, misterioasă

   A L E K S A N D E R

   Lumea a luat-o razna când Vladimir a plecat de acasă, la puțin timp după ce făcuse 18 ani. Bunicul i-a închis toate conturile, l-a tăiat de pe testamentul său și a rupt toate legăturile cu el. Multă vreme nici nu știam dacă mai era în viață; câteodată detectivii noștri spuneau că îl vedeau prin Emiratele Arabe, alteori prin Columbia. Uneori, oaia rătăcită a familiei ne cerea disperat ajutorul. Nu l-a primit niciodată. Cert e că, la doi ani după ruptura sa, ne-a luat pe toți prin surprindere când și-a făcut apariția la dineul organizat pentru onomastica bunicului cu o femeie surprinzător de frumoasă și de bronzată, având în vedere că, în toiul iernii, noi toți ceilalți eram palizi ca niște stafii. Nu ne-a făcut cunoștință cu ea. A ascuns-o mereu sub aripa lui. Iar azi, când s-ar presupune că ar fi sărbătorit un an de relație, Vladimir era mort. Plecase să cumpere frișcă pentru tort și a realizat prea târziu că nu îi mergeau frânele. Erau tăiate, evident.

   Eglamour Black și-a renegat nepotul din momentul în care acesta i-a strigat cât de țicnită era familia noastră și nu a mai adus niciodată vorba despre el. Însă, în momentele astea, nu a mai rămas nimic din bărbatul sfidător, crud și egoist. Bunicul privește de câteva zeci de minute bune în gol și nu arată ca și cum ar vrea să-și șteargă lacrimile ce nu încetează să-i umezească obrajii.

   — Alek, i-ai pus fusta invers lui Zoe!

   Îmi ridic ochii spre fetița roșcovană din fața mea și mă încrunt. Mă pricep să dezbrac păpuși, nu să le îmbrac.

   — A ta nici măcar nu are fundul acoperit, îi spun, făcând semn cu bărbia spre perechea de pantaloni scurți ce abia acoperă picioarele jucăriei blonde.

   — Henrietta zice că i-ar purta dacă i-ar avea!

   Îmi dau ochii peste cap și pufnesc în sinea mea. Iubita fratelui meu mai mare ar purta orice articol vestimentar care i-ar lăsa cât mai multă piele la vedere. Asta o știu și eu, o știe și el, și cel mai bine – fratele nostru mai mic. N-ar fi nicio mirare dacă Henrietta s-ar culca mai mult cu Frederick decât o face cu Maksimilian.

   Eloise îmi smulge păpușa din mâini și îi întoarce fusta cu degetele ei micuțe și grăsuțe. Continui să mă întreb cum am ajuns eu, din toată familia, să mă joc cu o puștoaică de nici cinci ani pe podeaua salonului în care ne-am retras după plecarea ultimilor invitați de la înmormântare. Să nu mai zic de fratele ei mai mic ce-mi butonează telefonul ca un expert și stă cu fundul pe piciorul meu ce e amorțit sub greutatea sa.

   — Acum e gata! chițăi ea fericită. Elliot, păpușa lui Alek e mai urâtă decât a mea, nu-i așa?

   Băiețelul menționat nici măcar nu se sinchisește să-și ridice ochii de pe telefon. Arunc o privire asupra ecranului și-mi plâng de milă când observ că mi-a depășit recordul la Piano Tiles.

   — Slavă Domnului că s-a terminat! spuse bunica dintr-o dată, așezându-se pe canapeaua liberă de lângă tata. Nu mai suportam să aud atâtea condoleanțe.

   — Ce gălăgioși pot fi oamenii! se plânse Henrietta. Nu e de mirare că părinții mei au plecat așa repede. Săracul Vladimir, cred că s-ar fi ridicat din mormânt să-i ia la goană, dacă nu ar fi fost ars ca o grămadă de cârpe! Și iubita aia a lui, nici măcar cu fond de ten nu s-a dat.

   Mama o privește fix, așa cum obișnuiește să facă de cele mai multe ori. Nu am mai văzut de mult timp o femeie care să nu poarte niciun pic de machiaj, toate erau văruite și pictate chiar și cu noaptea în cap, de parcă ar fi plecat de atunci la nu știu ce petrecere. Până și mama încearcă să își ascundă ridurile de toți; cele trei sarcini grele pe care le-a avut și-au pus amprenta asupra ei încă din tinerețe, fapt ce l-a făcut pe tata să considere că aspectul fizic e mai important decât iubirea pe care i-o purta, așa că s-a orientat spre secretara lui mai tânără. Nu îmi pot da seama dacă acum vrea să-i închidă gura viitoarei sale nore, însă cel care mă ia prin surprindere e Freddy, care începe să mormăie cuvinte pe care nu le înțeleg.