Oase și Săruturi (SUFLETE ISPĂȘITE #1)

16. Cabana de pe lac

       T A V O R A

   Deja stau de vreun sfert de oră la colțul străzii, în plin soare arzător, purtând nimic altceva decât o pereche de pantaloni prea scurți, o cămașă vaporoasă care îi acoperă de tot, dând impresia că sunt în chiloți, o pălărie de paie și ochelari de soare. Și șlapi. Și ditamai boxa portabilă, pe care o car după mine de parcă ar fi troler. Da, sunt întruchiparea în carne și oase a unei cocalare.

   Cred că meritam să aștept atât după prietenii mei. Lansarea de carte a durat mai mult decât credeam și a trebuit să amân plecarea cu aproape două ore, iar acum ei îmi plătesc moneda cu același preț. Sper doar că nu o să mă lase să îi aștept tot atâta timp.

   Aseară, după cina plictisitoare și dezastruoasă cu bunicii și verișoara mea, Zora, în care au tot încercat să mă consoleze și să-mi spună că viața merge înainte, am sunat-o pe Maya să o întreb dacă vrea să vină cu noi la cabană. Mi-a spus că fratele ei o invitase deja tot la o cabană și ne-a luat ceva timp să ne dăm amândouă seama că vorbeam despre aceeași persoană. Nu mă așteptam ca lumea să fie atât de mică și ca Ryan să îi fie frate – deși seamănă atât de mult. Aș mai fi vrut să îl chem și pe Radu, chelnerul din Club Temptation, dar e sfârșit de săptămână și acum face cei mai mulți bani. Cred că ei doi sunt singurele persoane pe care le pot numi aproape prieteni, după Jude, bineînțeles. Jude e mai mult de atât.

   O camionetă pick-up portocalie și cu patru uși oprește în dreptul meu, cu toate geamurile coborâte și muzica prea tare ca să-mi mai aud până și gândurile. Sunt trei bărbați înăuntru: Jude, Alfie și Kendall.

   Alfie Cantu e un mulatru care lucra cu Jude la redacție drept corector, însă un agent l-a văzut din întâmplare în sediu și l-a întrebat dacă nu vrea să pășească în lumea modei. Bineînțeles că nu a refuzat, iar acum, deși abia s-a lansat, e un model căutat de multe case cunoscute. Ar trebui să mă simt mândră că vorbesc cu cineva ca el, să îi privesc ochii prea verzi de pe posterele pe care le-aș fi lipit pe pereți, dacă nu l-aș fi cunoscut în persoană. I-am dat până acum de înțeles că nu sunt prea impresionată de trăsăturile sale, dar probabil și-a dat seama că mint.

   Kendall Kerr e agent imobiliar și se știe cu Jude încă de când s-a mutat aici din Germania acum aproape 15 ani, căci au fost colegi la școală și părinții lor erau parteneri într-o mică afacere cu prelucrarea lemnului sau ceva de genul. Mama lui e din Japonia, însă trăsăturile specifice țării nu prea au ajuns la el, numai dacă te uiți atent la ochii lui puțin alungiți îți poți da seama de asta. În rest, e blond și prea palid pentru sezonul călduros, care a început deja de vreo câteva săptămâni, deși e sfârșit de aprilie.

   — Haide, frumoaso! strigă Alfie de pe scaunul șoferului. Te poți topi în brațele mele, nu pe trotuar.

   Da... faima i s-a urcat puțin la cap.

   Jude se dă jos din mașină și îmi ia boxa din mână, așezând-o în remorca prea plină cu mai multe navete de bere decât degetele mele, sticle de vin și de sifon, plase cu cipsuri, floricele de porumb, marshmallows și alte dulciuri. Nu ochesc mâncare consistentă, dar toate astea ne-ar ajunge pentru o săptămână. Probabil toți știm în sinea noastră că nu o să stăm doar o noapte.

   — Vrei să mergi cu noi? Macaria și Maya sunt cu Ryan, ne așteaptă la ieșire din oraș.

   Aș fi putut să iau mașina mea, dar încă nu am spus nimănui despre ea. Mă gândesc să o vând – e nouă și nu ar mai trebui să mă culc cu tipi mai mici decât mine cu vreo patru ani aproape doi ani. Dar e ultimul cadou din partea lui Vladimir și asta îmi aduce ezitări.