Oase și Săruturi (SUFLETE ISPĂȘITE #1)

17. Celule și gogoși

A L E K S A N D E R

   Nu îmi mai amintesc când a fost ultima dată în care cinele noastre în familie au fost plăcute, armonioase. Nici nu știu dacă am simțit căldura din sânul familiei în mesele organizate de Crăciun. Era totul sobru, rece, plin de discuții răutăcioase, în general despre servicii și afaceri.

   Cea de acum nu era cu nimic diferită de restul, mai ales că tata mutase cina de duminică cu o seară înainte, sâmbăta, întrucât peste câteva ore urma să plece în China pentru o întâlnire de afaceri. Mă bucuram că îl luasem pe Alistair cu mine. Vorbea cu Winslow despre bugetul firmei, așa că nu trebuia să fac schimb de replici cu el și mă străduiam să înghit homarul din farfurie ca să nu conversez și cu ceilalți. Stăteam la o masă rotundă, întrucât bunica mereu era de părere că mesele lungi, dreptunghiulare, erau pentru săraci. Îl aveam pe Frederick în stânga, iar în dreapta pe Maksimilian, care se juca absent cu degetele lungi ale Henriettei.

   Simțeam fără încetare privirea de viperă a bunicii asupra mea și mă străduiam să nu îmi ridic ochii spre ea. Știam că avea să-mi spună ceva – nu frumos, categoric, iar eu numai chef de ceartă și de mustrări nu aveam. Puteam să presupun de ce irisurile ei albastre păreau că se întunecă din ce în ce mai mult.

   Îl aud pe Mak dregându-și glasul. Tata mai aruncă niște cuvinte spre prietenul meu, iar apoi își suflecă mânecile și își privește fiul cel mare.

   — Eu și Henrietta avem un anunț important de făcut.

   Nu zău. Pot să presupun iar despre ce e vorba.

   — Ne-am hotărât când vom face nunta.

   Un zâmbet ciudat de larg apare pe buzele bunicii. Mama pare fericită și toți de la masă încearcă să pară luați pe nepregătite, deși nu era o prea mare surpriză. Tata și tatăl Henriettei i-au logodit acum un an de dragul afacerilor și era perfect normal ca ziua nunții să vină cândva. Tata îi promovează gelurile de duș și alte produse de genul ale domnului Odgen, punându-le în băile hotelurilor pe care le deține, iar domnul Odgen organizează tombole și oferă cazare în imobilele noastre din destinații exotice celor ce îi cumpără produsele și câștigă.

   — Să fie într-un ceas bun, dragul meu! bunica se ridică și îi sărută pe amândoi. Când vreți să o faceți?

   — În două săptămâni, roșcata ciripi.

   Aproape că mă înec. Freddy începe să râdă brusc.

   — Așa de devreme? mama își arcui suspicios o sprânceană. E vreun motiv pentru care vă grăbiți atât?

   Ochii tuturor se îndreaptă spre abdomenul Henriettei, care sare speriată pe scaun și își scutură frenetic capul.

   — Nu, nu! Ne-am gândit doar că nu mai are rost să amânăm aiurea. Deja am comandat majoritatea lucrurilor, am ales locația și felurile de mâncare.

   — Ai să faci petrecerea burlacilor, Mak? Freddy îl întreabă cu gura plină.

   Fratele nostru mai mare își scarpină pierdut obrazul. Abia și-a început profesia de avocat și, oricât de mult ar vrea să se îmbete și să cheme o duzină de dansatoare exotice, știe că, dacă ar ajunge asta în ziare, ar ajunge să fie văzut destul de prost.

   — Bineînțeles că va face! logodnica sa răspunde în locul ei. Ne-am gândit să facem amândoi în Las Vegas, dar în locuri diferite. Vom pleca vinerea viitoare, iar voi veți veni fără greșeală!